Kordziński împotriva Poloniei

Comunicat la 4 iunie 2020 Publicat la 22 iunie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 35815/18 Marcin KORDZIשSKI împotriva Poloniei depusă la 15 februarie 2019 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Marcin Kordziński, este un național polonez, care s-a născut în 1975 și este reținut în centrul de detenție Międzyrzecze. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul își îndeplinește condamnarea cumulativă de închisoare de cinci ani și șase luni începând cu 26 septembrie 2019. După arestarea sa, el a fost plasat în centrul de detenție Zielona Góra și, la aproximativ două săptămâni mai târziu, a fost transportat la închisoarea Czarne. Potrivit argumentelor reclamantului, condițiile din închisoarea Czarne au fost „raportabile”.

La 20 ianuarie 2017 a fost transportat la centrul de detenție Międzyrzecze. Reclamantul acuză acea instalație penitenciară pentru agravarea starei sale de sănătate și a actualului său condiție. Reclamantul suferă de handicapuri grave; unul dintre picioarele lui a fost parțial amputat, el poate muta doar într-un scaun cu rotile, suferă de epilepsie și are alte condiții medicale, toate fiind rezultatul unui accident neespecificat care s-a întâmplat în 2000. El a fost clasificat de autoritățile de securitate socială ca o persoană cu un „degre de invaliditate semnificativ” (znaczny stopień niepełnosprawności ) în legătură cu o posibilitate semnificativ redusă de existență independentă. Reclamantul nu poate avea grijă de el însuși și necesită asistență constantă de la o altă persoană în activitățile sale zilnice, pe care sistemul penitenciar nu le poate furniza.

El susține că el nu poate îmbrăca sau dezbracă, face patul sau spăla lenjeria și nu poate cere nimănui să facă spălarea pentru el. El susține în continuare că a fost umilit în fața colegilor săi deținuți, deoarece, ca urmare a condiției sale, el a fost adesea udat după care a fost râs nu numai de alți prizonieri, dar și de ofițerii centrelor de detenție. El susține, de asemenea, că a fost refuzat unele pastile de calmare a durerii. În schimb, el a fost prescris supozitorii rectale care, având în vedere starea sa, nu a putut să se aplice și care au fost aplicate de o asistentă în prezența altor deținuți și gardieni de centru de detenție care a fost o sursă de umilință suplimentară pentru el. Potrivit reclamantului, din cauza unui tratament inadecvat, el a suferit de epilepsie mai frecvente.

El susține, de asemenea, că el nu a primit tratamentul dentist relevant și, ca urmare, a pierdut majoritatea dinți. Aparent, după plasarea în centrul de detenție Międzyrzecze în ianuarie 2017, el trebuia să vadă un dentist numai pe 17 Mai 2018. Cu toate acestea, această vizită nu a avut loc deoarece nu a existat nimeni pentru a transporta reclamantul cu scaunul său cu rotile la etajele superioare ale clădirii care nu este echipat cu un lift. Reclamantul susține, de asemenea, că, în primii doi ani de detenție, el nu a putut fi transportat la vizitele sale medicale specializate deoarece scaunul său cu rotile nu ar fi încadrat într-o dubă de poliție. Se pare că a fost doar mai târziu când a fost cumpărat un scaun medical specializat.

Reclamantul a depus numeroase plângeri cu autoritățile penale și cu instanțe penale. Se pare că celula specială nr. 413 care este adaptată la nevoile persoanelor cu handicap și în care reclamantul a fost plasat a fost inspectată de un judecător penitenciar. Între 30 ianuarie și 4 aprilie 2019 reclamantul a fost plasat în secția de reabilitare a închisorii de la Čódש, unde a fost reabilitat și a avut o serie de consultații specialiste, în special cu un ortopedist, un oftalmolog și un neurolog. Ulterior, el a fost transportat înapoi la Centrul de Detenție Międzyrzecze cu o recomandare de a continua pe cont propriu exercițiile de reabilitare pe care le-a învățat în Čód.

La 26 noiembrie 2019, reclamantul a primit un răspuns de la inspectorul regional Szczecin al Serviciului de Penitenciare ( Okręgowy Inspektorat Służby Więziennej ). Răspunsul a fost citit, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „Centrul de detenție Międzyrzecze este o instalație penitenciară adaptată la nevoile persoanelor cu handicap. Celula nr. 413 în care sunteți reținuți este adaptată la nevoile persoanelor care se mută în scaunuri cu rotile. În celulă sunteți reținuți cu persoanele alese să vă ajute în activitățile de zi cu zi, ceea ce – din cauza handicapului – nu vă poate îndeplini. Celula nr. 413 este plasat la etajul de jos al clădirii. Etajul este dotat cu o rampă specială (“ podjazd”) prin care puteți muta liber în scaunul cu rotile la curtea de închisoare.

Modul în care sunteți plasat în Centrul de Detenție Międzyrzecze nu este nepotrivit și este adaptat la starea de sănătate … În plus, condițiile din celulă, precum și infrastructura rămasă au fost controlate de judecătorul penitenciar al Curții Regionale Gorzow Wielkopolski. Această inspecție nu a arătat nici o neregulă. Ați fost informați cu privire la rezultatele sale la 16 mai 2017.” La 27 ianuarie 2020 reclamantul a fost din nou transportat la închisoarea Šód Reclamantul a solicitat, de asemenea, de mai multe ori să primească o pauză de la îndeplinirea sentinței sale. Cea mai recentă cerere a acestuia a fost depusă în toamna anului 2019. La 17 octombrie 2019, Curtea Regională Gorzow Wielkopolski (Såd Okręgowy) a refuzat cererea reclamantului, susținând că o pauză de îndeplinire a sentinței ar putea fi acordată numai în cazul unei boli grave care nu era cazul reclamantului.

Curtea a recunoscut că reclamantul a suferit de handicapuri numeroase și grave; totuși, el ar putea fi tratat în mod adecvat în centrul penitenciarului. În acest sens, instanța a menționat că această concluzie „a ieșit direct dintr-un aviz privind starea de sănătate a reclamantului”. Cu toate acestea, nu a făcut nici o trimitere care ar putea identifica avizul se bazează pe. Reclamantul a cerut, printre altele, ca avizul cu privire la starea sa de sănătate elaborat de medicul închisorii din centrul de detenție Międzyrzecze să fie finalizat. El a solicitat, de asemenea, ca cererea sa anterioară de numire a experților medicali care să-și evalueze starea să fie examinată. La 3 decembrie 2019 Curtea de Apel Szczecin (Sīd Apelacyjny) ) a susținut hotărârea contestată.

Curtea s-a bazat pe un aviz din 4 septembrie 2019, conform căruia reclamantul ar putea fi tratat în închisoare. Curtea a constatat, de asemenea, că reclamantul a primit asistență medicală adecvată în închisoare și că sănătatea sa nu este în pericol. ) la Universitatea din Poznań și au fost consultate de un număr de specialiști, inclusiv un ortopedist, un neurolog, un urologist, un psihiatru și un oftalmolog. Curtea nu a considerat necesară obținerea unor opinii medicale suplimentare. Reclamantul a solicitat, de asemenea, eliberarea condiționată din închisoare. Se pare că o audiere la cererea sa a avut loc în fața Curții Regionale de Apel Gorzow Wielkopolski la 11 decembrie 2019 și că a fost refuzată.

Reclamantul a apelat. La 16 ianuarie 2020 a fost informat că audierea în apel va avea loc în fața Curții de Apel Szczecin la 5 februarie 2020. COMPLAINTS Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că este reținut într-o celulă nepotrivit nevoilor sale și că este lăsat pentru a obține ajutor de la deținuți. El se plânge, de asemenea, de calitatea asistenței medicale pe care le primește în Centrul de Detenție Międzyrzecze și de condițiile generale de detenție care, în opinia sa, nu sunt compatibile cu starea sa de sănătate și contribuie la deteriorarea condiției sale.

Detenția reclamantului în centrul de detenție Międzyrzecze a constituit tratamente inumane sau degradante în încălcarea articolului 3 din convenție, ținând seama, în special, de următoarele elemente: natura și cursul condiției medicale ale reclamantului; se face trimitere la observațiile reclamantului conform cărora statul său de sănătate s-a deteriorat de la închisoare; faptul că reclamantul trebuie să se bazeze pe asistența deținuților săi în activitățile sale zilnice (a se vedea Kaprykowski c. Polonia , nr. 23052/05, 3 februarie 2009, § 75); calitatea asistenței medicale furnizate în cadrul sistemului penitenciar; condițiile generale de detenție ale reclamantului.

Communicated on 4 June 2020 Published on 22 June 2020

FIRST SECTION

Application no. 35815/18 Marcin KORDZIŃSKI against Poland lodged on 15 February 2019

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Marcin Kordziński, is a Polish national, who was born in 1975 and is detained in the Międzyrzecze Detention Centre. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant has been serving his cumulative sentence of imprisonment of five years and six months since 26 September 2019. After his arrest he was placed in the Zielona Góra Detention Centre and, some two weeks later, he was transported to the Czarne Prison. According to the applicant’s submissions, the conditions in the Czarne Prison were “bearable”. On 20 January 2017 he was transported to the Międzyrzecze Detention Centre. The applicant blames that penitentiary facility for the worsening of his state of health and his present condition.

The applicant suffers from serious disabilities; one of his legs was partly amputated, he can move only in a wheelchair, suffers from epilepsy and has other medical conditions, all being a result of an unspecified accident that happened in 2000. He has been classified by the social security authorities as a person with a “significant degree of disability” ( znaczny stopień niepełnosprawności ) in connection with a significantly reduced possibility of independent existence. The applicant cannot look after himself and requires constant assistance from another person in his daily activities, which the penitentiary system cannot provide. He submits that he cannot dress or undress, make his bed or wash his underwear and he cannot ask anybody to do the washing for him.

He further submits that he had been humiliated in front of his fellow inmates because, as a result of his condition he had often wet himself after which he was laughed at not only by other prisoners but also by the detention centre officers. He also submits that he was refused some painkilling pills. Instead, he was prescribed rectal suppositories which, given his condition, he could not apply himself and which were applied by a nurse in the presence of other inmates and detention centre guards which was a source of additional humiliation for him. According to the applicant, because of inadequate treatment, he suffered from more frequent epilepsy seizures. He also submits that he has not received the relevant dental treatment, and, as a result, lost most of his teeth.

Apparently, after his placement in the Międzyrzecze Detention Centre in January 2017, he was supposed to see a dentist only on 17 May 2018. However, this visit did not take place because there was nobody to carry the applicant with his wheelchair to the upper floors of the building which is not equipped with a lift. The applicant also submits that for the first two years of his detention he could not be transported to his medical specialist visits because his wheelchair would not fit into a police van. Apparently, it was only later that a specialised medical chair was bought. The applicant lodged numerous complaints with penitentiary authorities and with penitentiary courts. It appears that the special cell no. 413 which is adapted to the needs of disabled persons and in which the applicant was placed, was inspected by a penitentiary judge.

Between 30 January and 4 April 2019 the applicant was placed in the rehabilitation ward of the Łódź Prison where he underwent rehabilitation and a series of specialist consultations, in particular with an orthopaedist, an ophthalmologist and a neurologist. Subsequently, he was transported back to Międzyrzecze Detention Centre with a recommendation to continue on his own the rehabilitation exercises that he had learnt in Łódź. On 26 November 2019 the applicant received a reply from the Szczecin Regional Inspector of Prison Service ( Okręgowy Inspektorat Służby Więziennej ). The reply read, in so far as relevant, as follows: “The Międzyrzecze Detention Centre is a penitentiary facility adapted to the needs of persons with disabilities.

The cell no. 413 in which you are detained is adapted to the needs of persons moving in wheelchairs. In the cell you are detained with persons who were chosen to help you in everyday activities, which – because of your disability – you cannot perform yourself. Cell no. 413 is placed on the ground floor of the building. The floor is equipped with a special ramp (“ podjazd ”) by which you can freely move in the wheelchair to the prison yard. The way you are placed in the Międzyrzecze Detention Centre is not inappropriate and is adapted to your state of health… Moreover, the conditions in the cell as well as the remaining infrastructure were controlled by the penitentiary judge of Gorzów Wielkopolski Regional Court.

That inspection did not show any irregularities. You were informed of its results on 16 May 2017.” On 27 January 2020 the applicant was again transported to the Łódź Prison to undergo rehabilitation. The applicant also requested several times to be granted a break from serving his sentence. His most recent request was lodged in autumn 2019. On 17 October 2019 the Gorzów Wielkopolski Regional Court ( Sąd Okręgowy ) refused the applicant’s request, holding that a break in serving a sentence could be granted only in case of serious disease which was not the applicant’s case. The court admitted that the applicant suffered from numerous and serious disabilities; however, he could be adequately treated in the penitentiary facility.

In this respect the court mentioned that that conclusion “emerged directly from an opinion on the applicant’s state of health”. It did not however make any reference that could identify the opinion relied on. The applicant appealed. He requested, among other things, that the opinion on his state of health prepared by the prison doctor from the Międzyrzecze Detention Centre be completed. He also sought that his earlier request for the appointment of medical experts who would assess his condition be examined. On 3 December 2019 the Szczecin Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) upheld the challenged decision. The court relied on an opinion of 4 September 2019, according to which the applicant could be treated in prison.

The court also found that the applicant had received adequate medical care in prison and that his health was not in danger. It further noted that the applicant had been examined twice by the Forensic Medicine Department ( Zakład Medycyny Sądowej ) at the University of Poznań and had been consulted by a number of specialists including an orthopaedist, a neurologist, an urologist, a psychiatrist and an ophthalmologist. The court did not find it necessary to obtain further medical opinions. The applicant also requested conditional release from prison. It appears that a hearing on his request took place before the Gorzów Wielkopolski Regional Court on 11 December 2019 and that it was refused. The applicant appealed.

On 16 January 2020 he was informed that the appellate hearing would be held before the Szczecin Court of Appeal on 5 February 2020. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that he is detained in a cell ill-adapted to his needs and that he is left to get help from inmates. He also complains about the quality of medical care he receives in the Międzyrzecze Detention Centre and about the overall conditions of his detention which, in his view, are not compatible with his state of health and contribute to the deterioration of his condition.

QUESTION TO THE PARTIES

Has the applicant’s detention in the Międzyrzecze Detention Centre amounted to inhuman or degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention, taking into account, in particular, the following elements: - the nature and the course of the applicant’s medical condition; reference is made to the applicant’s submissions according to which his state of health has deteriorated since he was imprisoned; - the fact that the applicant has to rely on the assistance of his inmates in his daily activities (see Kaprykowski v. Poland , no. 23052/05, 3 February 2009, § 75); - the quality of the medical care provided within the penitentiary system; - the overall conditions of the applicant’s detention.