MYAKOTIN v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Comunicată guvernului
MYAKOTIN v. RUSSIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 16 ianuarie 2020 Publicat la 3 februarie 2020 THIRD SECTION Cererea nr. 58879/14 Gennadiy Ivanovich MYAKOTIN împotriva Rusiei depusă la 7 august 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gennadiy Ivanovich Myakotin, este un național rus, care s-a născut în 1949 și locuiește în regiunea Shebekino, Belgorod. La 25 septembrie 2013, poliția rutieră a constatat că reclamantul este responsabil pentru încălcarea reglementărilor privind traficul și a ordonat să plătească amendă în valoare de 1.500. Ruble ruse. Conform deciziei, reclamantul a fost informat cu privire la dreptul de a (1) a avea acces la asistență juridică, (2) a formula contestații, (3) recurs împotriva deciziei relevante, (4) a prezenta dovezi, (5) a studia materialele dosarului și (6) cereri de dosar.
Reclamantul a recunoscut vina sa. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat împotriva deciziei de 25 de ani. Septembrie 2013 argumentând, printre altele , că el nu a fost informat cu privire la dreptul de a rămâne tăcut sau privilegiul împotriva autoincriminației. La 16 decembrie 2013 Curtea de District a Shebekino din regiunea Belgorod a susținut decizia din 25 septembrie 2013 privind recursul. Curtea a remarcat că decizia emisă de poliție a rămas tăcută cu privire la faptul că reclamantul a fost informat cu privire la dreptul de a rămâne tăcută și la privilegiul împotriva autoincriminației și a respins acuzațiile reclamantului care se bazează pe declarația formulată de ofițerul de poliție care a susținut că a informat oral reclamantul cu privire la aceste drepturi de a rămâne tăcută și pe privilegiul împotriva autoincriminației.
La 7 februarie 2014, Curtea Regională Belgorod a susținut hotărârea din 16 decembrie 2013. Curtea a remarcat că, având în vedere faptul că reclamantul nu a formulat niciun argument în ceea ce privește infracțiunile pe care le-a fost acuzat, faptul că nu a fost informat cu privire la dreptul de a rămâne tăcut sau că privilegiul împotriva autoincriminației nu ar putea servi drept bază pentru anularea condamnării sale. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a fost sfătuit de dreptul de a rămâne tăcut sau de privilegiu împotriva autoincriminației. A fost interzisă procedura penală împotriva reclamantului, atunci când este considerată în ansamblu, să vindece nevoia poliției de a-l notifica dreptul de a rămâne tăcut sau privilegiul de a se autoincrimina, atunci când înființarea procedurii împotriva acestuia, conform articolului 1 din Convenție?
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.