KARAS v. UKRAINE

Comunicat la 20 ianuarie 2020 Publicat la 10 februarie 2020 CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 59851/14 Valeriy Volodymyrovych KARAS împotriva Ucrainei depusă la 27 august 2014 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul a fost arestat pe suspectul și în cele din urmă condamnat pentru închiderea falsă comisă în ceea ce privește doamna N. și furnizorul și vandalismul comis în ceea ce privește o mașină deținută de domnul M. Afirmă că, în timp ce a fost în custodie de poliție, el a fost maltratat de ofițeri de poliție și soțul lui N. pentru a extrage declarații care ar exonera N. de la răspundere în legătură cu episoadele de jefuire și vandalism. La condamnarea lui, instanțele interne au invocat, în parte, pe aceste declarații. Reclamantul se plânge, în conformitate cu articolele 6 § 1 și 3 literele (d) și 13 din Convenție, că N., M., V.R. (ofițerul polițist care a urmărit autovehicul M. furnizat de către solicitant) și dna T.D. (prietenul N. care a auzit de evenimentele de la ea), nu au fost examinate la proces, ci instanțele interne se bazează pe declarațiile lor în condamnarea reclamantului. 3 din Convenție? Având în vedere protecția procedurală împotriva torturei, tratamente inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Labita v. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDH 2000-IV), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și, de asemenea, în lumina garanțiilor procedurale prevăzute de art. 6 § 3 litera (d) din Convenție?

Communicated on 20 January 2020

Published on 10 February 2020

FIFTH SECTION

Application no. 59851/14

Valeriy Volodymyrovych KARAS

against Ukraine

lodged on 27 August 2014

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant was arrested on suspicion of and eventually convicted of false imprisonment committed in respect of Ms N. and carjacking and vandalism committed in respect of a car owned by Mr M.

He alleges that, while in police custody, he was ill-treated by police officers and N.’s husband to extract statements which would exonerate N.

from liability in connection with the carjacking and vandalism episodes. In convicting him, the domestic courts relied, in part, on those statements.

The applicant complains, under Articles 6 §§ 1 and 3 (d) and 13 of the Convention, that N., M., Mr

V.R. (police officer who pursued M.’s car carjacked by the applicant) and Ms

T.D. (N.’s friend who had heard of the events from her), were not examined at the trial but the domestic courts relied on their statements in convicting the applicant.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant been subjected to torture, inhuman or degrading treatment or punishment, in breach of Article

3 of the Convention?

2.

Having regard to the procedural protection from torture, inhuman or degrading treatment (see paragraph

131 of

Labita v.

Italy

[GC], no.

26772/95, ECHR 2000-IV), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article

3 of the Convention?

3.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention and also in the light of the procedural guarantees afforded by Article 6 §

3 (d) of the Convention?