- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 ianuarie 2020
- Stat pârât
- RUS
- Concluzia
- Affaire communiquée
Aldamov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 ianuarie 2020 Publicată pe 10 februarie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 10299/18 Aslanbek Lom-Aliyevich ALDAMOV împotriva Rusiei, introdusă la 23 februarie 2018 CERINȚĂ DE L Demolarea, în iulie 2014, a unei clădiri a reclamantului, destinată uzului profesional și comercial, situată în centrul orașului Dakus-Martan (Cecenia), de către excavatoare, cu privire la ordinea autorităților în cadrul unui proiect de reeșalonare a centrului orașului, fără niciun document justificativ (cu excepția unui avertisment oral al primarului).
Acțiunea în despăgubire formulată de reclamant a fost respinsă pe motiv că nu s-a demonstrat că implicarea autorităților nu a fost demonstrată, în timp ce dreptul de proprietate asupra la … Demolarea clădirii reclamantului situat pe strada Kalanchakskaya din orașul Dahuns-Martan, care a avut loc în iulie 2014, este imputabilă autorităților interne (a se vedea, în special, întreținerea primarului orașului la 4 august 2014, unde acesta a recunoscut că autoritățile au început demolarea mai multor clădiri după ce i-a avertizat pe proprietari și a exprimat intenția autorităților de a instala un parc și de a construi o cafenea în locul clădirilor recent demolate) Care a fost baza legală și scopul demolării?
Demolarea în cauză și refuzul instanțelor interne din statul membru în cauză de a acorda reclamantului o despăgubire pe motiv că nu s-ar fi demonstrat faptul că a exercitat o sarcină disproporționată asupra statului membru în cauză, incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea, mutatis mutandis Salamov c. Rusia, nr. 5063/05, § 36, 39-42, 45-46, 12 ianuarie 2016) Având în vedere obligația pozitivă a statului de a investiga faptele de distrugere voluntară a proprietății (Blumberga c. Letonia, nr. 70930/01, 14 octombrie 2008), ce măsuri au întreprins autoritățile pentru a-i identifica pe responsabilii de demolare a clădirii A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
Având în vedere obligația înalților părți contractante de a furniza Curții toate facilitățile necesare, indiferent dacă aceasta urmărește să stabilească faptele sau să își îndeplinească funcțiile de ordin general legate de examinarea mijloacelor de atac, și având în vedere că lipsa comunicării de către un guvern, fără o justificare satisfăcătoare, a informațiilor aflate în posesia sa poate determina nu numai Curtea să tragă concluzii cu privire la temeinicia afirmațiilor reclamantului, ci și să aibă consecințe asupra măsurii în care statul pârât poate trece pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din art. 38 din convenție ( Janowiec și altele, cum ar fi Rusia [GC], nr. 55508/07 și 29520/09, § 202-206, CEDO 2013, cu referințele citate, Khamidkariyev c. Rusia, n 42332/14, § 108, 26 ianuarie 2017, și Tomov și altele, n. Rusia 18255/10 și 5 altele, §§ 84-91, 9 aprilie 2019), Guvernul este invitat să furnizeze toate documentele relevante privind demolarea în iulie 2014 a clădirilor situate pe strada Kalanchakskaya, precum și să indice ceea ce se află în prezent în locul clădirilor demolate.
Communiquée le 23 janvier 2020 Publiée le 10 février 2020
TROISIÈME SECTION
Requête n o 10299/18 Aslanbek Lom-Aliyevich ALDAMOV contre la Russie introduite le 23 February 2018
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne la démolition en juillet 2014 d’un bâtiment du requérant, destiné à usage professionnel et commercial, situé au centre de la ville d’Urous-Martan (Tchétchénie), par des excavatrices, prétendument sur l’ordre des autorités dans le cadre d’un projet de réaménagement du centre-ville, sans aucun document justificatif (à l’exception d’un avertissement oral du maire). L’action en dommages-intérêts formée par le requérant fut rejetée au motif que l’implication des autorités n’avait pas été démontrée, tandis que le droit de propriété de l’intéressé, le fait de la démolition et la présence des autorités lors de la démolition ne furent pas contestés.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. La démolition du bâtiment du requérant situé dans la rue Kalanchakskaya de la ville d’Urous-Martan, intervenue en juillet 2014, est-elle imputable aux autorités internes (voir, en particulier, l’entretien du maire de la ville en date du 4 août 2014, où celui-ci a reconnu que les autorités avaient commencé la démolition de plusieurs bâtiments après en avoir averti les propriétaires, et où il a exprimé l’intention des autorités d’aménager un parc et de construire un café à la place des bâtiments récemment démolis) ?
Quels ont été la base légale et le but poursuivis par la démolition ? Le terrain du requérant a-t-il été occupé après la démolition ?
La démolition en question et le refus des juridictions internes d’accorder au requérant une indemnisation au motif que l’implication des autorités n’aurait pas été démontrée a-t-elle fait peser sur l’intéressé une charge disproportionnée, incompatible avec l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention (voir, mutatis mutandis , Salamov c. Russie , n o 5063/05, §§ 36, 39-42, 45-46, 12 janvier 2016) ?
Compte tenu de l’obligation positive de l’État d’enquêter sur les faits de destruction volontaire de la propriété ( Blumberga c. Lettonie , n o 70930/01, 14 octobre 2008), quelles mesures d’instruction les autorités ont-elles entrepris afin d’identifier les responsables de la démolition du bâtiment ?
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ?
Compte tenu de l’obligation des Hautes Parties contractantes de fournir à la Cour toutes les facilités nécessaires, que celle-ci cherche à établir les faits ou à accomplir ses fonctions d’ordre général afférentes à l’examen des requêtes, et sachant que le défaut de communication par un gouvernement, sans justification satisfaisante, d’informations en sa possession peut non seulement amener la Cour à tirer des conclusions quant au bien-fondé des allégations du requérant, mais aussi avoir des conséquences sur l’appréciation de la mesure dans laquelle l’État défendeur peut passer pour s’être acquitté de ses obligations découlant de l’article 38 de la Convention ( Janowiec et autres c. Russie [GC], n os 55508/07 et 29520/09, §§ 202-206, CEDH 2013, avec les références citées, Khamidkariyev c. Russie , n o 42332/14, § 108, 26 janvier 2017, et Tomov et autres c. Russie , n os 18255/10 et 5 autres, §§ 84-91, 9 avril 2019), le Gouvernement est invité à fournir tous les documents pertinents relatifs à la démolition en juillet 2014 des bâtiments situés dans la rue Kalanchakskaya, ainsi qu’à indiquer ce qui se trouve actuellement à la place des bâtiments démolis.