Postat pe 16 februarie 2026 Prima Secțiune Cerere nr. 817/23 și 10552/23 Anna BENIAMINO și Alfredo COSPITO împotriva Italiei introduse la 8 februarie 2023, comunicate la 29 ianuarie 2026 ÎNTÂMPLĂRI PRIVIND predictibilitatea condamnării lor pentru încălcarea dreptului de proprietate asupra securității statului. Reclamanții au fost trimiși la tribunal pentru mai multe infracțiuni, printre care și atentatul cu bombă la securitatea statului, (devastazione, saccheggio e strage , numit în practica strage politica ), astfel cum se prevede la art. 285 din Codul penal (CP). Ei au fost acuzați că au plasat două bombe cu putere mare în fața intrării într-o instalație militară, că au provocat explozia lor și că au preluat atacul în numele organizației Federazione Anarhica Informale (FAI), în special pentru a obține închiderea centrelor de ședere temporară pentru imigranți. Instanța de judecată din Torino a declarat reclamanții vinovați de o parte a acuzațiilor. Cu toate acestea, în afara rechiziționărilor Parchetului General în această privință, aceasta a recalificat fâșia de atac cu privire la securitatea de la ) , reprimată de art. 422 din CP, după ce a observat că, în circumstanțele cazului din speță, atentatul nu avea ca scop aducerea în pericol a personalității statului. Deși a aprobat raționamentul instanței de primă instanță, instanța de apel din Torino a confirmat condamnarea pentru atentat în temeiul articolului 422 din CP. În ceea ce privește recalificarea juridică, instanța de apel a considerat că atentatul nu intenționa să atace personalitatea statului și că nu avea nici potențialul (probleme în concreto) A remarcat că, în jurisprudența Curții de Casație, art. 285 din CP nu a fost aplicat unor atacuri chiar mai grave decât cel în cauză. Conform jurisprudenței bine stabilite, la partea din spate a victimei în administrația publică, caracterul subversiv al organizației și inaintarea politică nu constituiau elemente suficiente pentru a considera comportamentul ca fiind de la o persoană la alta un atac la securitatea statului Parchetul interjeta apel, în care a contestat recalificarea de la fâșie. Recurentul a prezentat observații scrise care furnizează exemple de hotărâri în care Curtea de Casație a declarat că este "atacul cu bombă" în sensul articolului 422 CP atacurile împotriva judecătorilor, partidelor politice și gărilor, subliniind că aceste acte au cauzat numeroase decese și au fost comise în scopul de a obliga statul să își modifice politicile. El a subliniat faptul că natura politică a actului, natura subversivă a unei organizații sau a unei părți a victimei în cadrul administrației publice nu erau importante în sensul articolului 285 din CP, care impunea o acțiune menită să zdruncine statul în temeliile sale. Acesta a susținut, de asemenea, că, având în vedere faptul că încălcarea prevăzută la art. 285 din CP este pedepsită cu închisoarea pe viață, aceasta nu ar trebui interpretată în mod extensiv. 38184 din 11 octombrie 2022, Curtea de Casație găzduiește recursul Parchetului General, considerând că constatările de fapt ale instanțelor inferioare (legătură a victimei în administrația publică, caracterul subversiv al organizării și al adresei politice, precum și efectele potențial dăunătoare ale atacului) au demonstrat că actele urmăresc să pună în pericol statul în temeliile sale. În ceea ce privește contextul diferit pe care l-au cunoscut alte proceduri referitoare la atacuri cu bombă și mai grave într-un context politic, Curtea de Casație a afirmat că aceste atacuri anterioare nu sunt relevante în cazul de față. Într-adevăr, Comisia a considerat că, în aceste proceduri, o recalificare diferită nu ar fi dus la o pedeapsă diferită, ceea ce face distincția între cele două infracțiuni nerelevante. Prin urmare, Curtea de Casație a trimis cauza în fața instanei judecătorești de judecată pentru o nouă hotărâre a pedepsei. Invocând art. 7 din convenție, reclamanții se plâng că condamnarea pentru încălcarea dreptului comunitar prevăzută la art. 285 din CP a fost întemeiată: (a) pe o decizie imprevizibilă a Curții de Casație, care s-ar fi abătut arbitrar de la jurisprudența sa anterioară; (b) pe o interpretare extensivă a dispoziției într-o situație care nu intră sub incidența domeniului său de aplicare. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Condamnarea penală a reclamanților a fost previzibilă în sensul articolului 7 din convenție (Delga c. Franța, nr. 38998/20, § 73, 9 iulie 2024, Parmak și Bakur c. Turcia, nr. 22429/07 și 25195/07, § 77, 3 decembrie 2019, Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia (n., n. 42757/07 și 51111/07, §§ 55485, 14 ianuarie 2020)? Părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la eventualele evoluții relevante intervenite în această cauză, în special cu privire la hotărârile judecătorești și administrative care ar fi fost pronunțate ulterior depunerii cererii.
Publié le 16 février 2026
Requêtes n
os
8177/23 et 10552/23
Anna BENIAMINO et Alfredo COSPITO
contre l’Italie
introduites le 8 février 2023
communiquées le 29 janvier 2026
Les requêtes concernent la prévisibilité de leur condamnation pour l’infraction d’attentat à la sûreté de l’État.
Les requérants furent renvoyés devant le tribunal pour plusieurs crimes, parmi lesquels celui d’«
attentat à la sûreté de l’État
» (
devastazione, saccheggio e strage
, appelé dans la pratique
strage politica
), tel que prévu par l’article 285 du code pénal (CP). Ils étaient accusés d’avoir placé deux bombes de forte puissance devant l’entrée d’une installation militaire, d’avoir provoqué leur explosion et d’avoir revendiqué l’attaque au nom de l’organisation
Federazione Anarchica Informale
(FAI) afin d’obtenir notamment la fermeture des centres de séjour temporaire pour les immigrés.
La cour d’assises de Turin déclara les requérants coupables d’une partie des chefs d’accusation. Cependant, s’écartant des réquisitions du Parquet général sur ce point, elle requalifia l’infraction d’«
attentat à la sûreté de l’Etat
» prévue à l’article 285 du CP en infraction d’«
attentat
» (
strage
, appelé dans la pratique
strage comune
) , réprimée par l’article 422 du CP, après avoir observé que, dans les circonstances du cas d’espèce, l’attentat ne visait pas à porter atteinte à la personnalité de l’État.
Tout en approuvant le raisonnement de la juridiction de première instance, la cour d’appel d’assises de Turin confirma la condamnation pour attentat au titre de l’article 422 du CP. Concernant la requalification juridique, la cour d’appel a estimé que l’attentat ne visait pas à attaquer la personnalité de l’État et qu’il n’avait non plus le potentiel
(offensività in concreto
) de la mettre en danger. Elle a noté que, dans la jurisprudence de la Cour de cassation, l’article 285 du CP n’avait pas été appliqué à des attentats encore plus graves que celui en question. Selon la jurisprudence bien établie, l’appartenance de la victime à l’administration publique, le caractère subversif de l’organisation et l’intention politique ne constituaient pas des éléments suffisants pour considérer le comportement comme étant constitutif d’un «
attentat à la sûreté de l’État
».
Le parquet interjeta appel, dans lequel il contesta la requalification de l’infraction.
Le requérant a présenté des observations écrites fournissant des exemples de jugements dans lesquels la Cour de cassation avait qualifié de « attentat » au sens de l’art. 422 CP des attaques contre des juges, des partis politiques et des gares, soulignant que ces actes avaient causé de nombreux morts et avaient été perpétrés dans le but de contraindre l’État à modifier ses politiques. Il a souligné que la nature politique de l’acte, la nature subversive d’une organisation ou l’appartenance de la victime à l’administration publique étaient sans importance aux fins de l’article 285 du CP, qui exigeait une action visant à ébranler l’État dans ses fondements. Il a également fait valoir que, compte tenu du fait que l’infraction prévue par l’article 285 du CP était punie de la réclusion à perpétuité, elle ne devait pas être interprétée de manière extensive.
Par son arrêt n
o
38184 du 11 octobre 2022, la Cour de cassation accueillit le pourvoi du Parquet général, estimant que les constatations factuelles des juridictions inférieures (l’appartenance de la victime à l’administration publique, le caractère subversif de l’organisation et l’intention politique ainsi que les effets potentiellement particulièrement préjudiciables de l’attentat) prouvaient que les agissements visaient à mettre en péril l’État dans ses fondements. Quant à l’issue différente qu’ont connue d’autres procédures portant sur des attentats à la bombe encore plus graves dans un contexte politique, la Cour de cassation a affirmé que ces précédents n’étaient pas pertinents dans le cas d’espèce. Elle a en effet estimé que dans ces procédures, une requalification différente n’aurait pas entraîné une peine différente, ce qui rendait la distinction entre les deux infractions sans pertinence.
En conséquence, la Cour de cassation a renvoyé l’affaire devant la cour d’appel d’assises pour une nouvelle détermination de la peine.
Invoquant l’article 7 de la Convention, les requérants se plaignent que la condamnation pour l’infraction prévue à l’article 285 du CP était fondée : a)
sur une décision imprévisible de la Cour de cassation, laquelle se serait arbitrairement écartée de sa jurisprudence antérieure ; b) sur une interprétation extensive de la disposition à une situation qui ne relevait pas de son champ d’application.
La condamnation pénale des requérants était-elle prévisible au sens de l’article 7 de la Convention (
Delga c. France
, n
o
38998/20, §§
63
‑
73, 9
juillet
2024,
Parmak et Bakır c. Turquie
, n
os
22429/07 et 25195/07, §§
62
‑
77, 3
décembre 2019,
Khodorkovskiy et Lebedev c. Russie (n
o
2)
, n
os
42757/07 et 51111/07, §§ 574-585, 14
janvier
2020) ?
Les parties sont invitées à informer la Cour des éventuels développements pertinents intervenus dans cette affaire, en particulier des décisions juridictionnelles et administratives qui auraient été rendues postérieurement à l’introduction de la requête.