CASE OF BONACCHI AND OTHERS v. ITALY

CASE OF BONACCHI AND OTHERS v. ITALY (CtEDO, 2023)

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE BONACCHI ȘI ALȚII v. ITALY (Declarări nr. 34363/07 și 54669/08) HOTĂRÂREA Strasburg 6 aprilie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bonacchi și alții v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cele două cereri împotriva Republicii Italiene depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date și cu diferitele reprezentanți indicați în acest articol; hotărârea de a notifica cererile către Guvernul italian („ Guvernul”), reprezentată de agentul lor, M D’Ascia; observațiile părților; decizia de a respinge obiecția guvernului la examinarea cererilor de către un comitet. După deliberarea în particular la 14 martie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cazul se referă la expropriarea terenurilor reclamanților și la atribuirea ulterioară a compensației pe baza criteriilor stabilite de art. 5 bis din Legea nr. 359 din 8 august 1992 („Legea 359/1992”). Reclamanții au fost proprietarii de parcele de teren situate, respectiv, în Agliana și Padova (a se vedea tabelul anexat). Autoritățile naționale au adoptat planuri de dezvoltare care includeau porțiuni din terenul reclamanților și au autorizat ocuparea urgentă a acestora. Ulterior, au emis ordine de expropriare și au oferit plata compensației, pe care reclamanții le-au refuzat. Reclamanții au instituit proceduri judiciare, susținând că compensația oferită de autoritățile naționale este insuficientă. În fiecare caz, instanța națională a desemnat experți pentru a efectua o estimare a valorii terenurilor și a acordat compensații pentru expropriarea și compensarea pentru perioada în care terenurile au fost ocupate înainte de ordonanța de expropriare ( Indennità di occupazione ) a fost eliberată . Calculul acestor sume s-a bazat pe criteriile prevăzute la secțiunea 5 bis din Legea 359/1992, care a intrat în vigoare la 14 august 1992. Reclamanții se plângeau, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de o ingerință disproporționată cu drepturile lor de proprietate din cauza sumelor de compensare pe care le-au primit, presupuse inadecvate, atât de compensații inadecvate de expropriare, cât și de compensații insuficiente pentru perioada de ocupare legală. AUTORIZAREA DECIZIELOR Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. În ceea ce privește cererea nr. 54669/08, Curtea ia notă de informațiile referitoare la moartea reclamanților, Paolo Mason, Giorgio Mason, Tarcisio Mason și Lidia Ferraresso și de dorința moștenitorilor lor, astfel cum sunt specificate în tabelul adăugat, de a continua procedurile în locul lor, precum și de absența oricărei opoziții la această dorință din partea Guvernului. Prin urmare, Curtea consideră că moștenitorii specificați trebuie să continue procedura în numele decedatului. 10. Cu toate acestea, din motive practice, se va face trimitere la reclamanții inițiali pe parcursul textului următor. Guvernul a prezentat declarații unilaterale care nu oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție nu impune Curții să continue examinarea cazului (art. 37 § în amendă ). Curtea respinge cererea guvernului de a elimina cererile și va continua, în consecință, examinarea fondurilor cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediție preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDO 2003 VI). VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 12. Legislația și practicile interne relevante au fost rezumate în Scordino c. Italia (n. 1) ([GC], nr. 36813/97, §§ 47-61, CEDO 2006-V). 13. Guvernul a susținut că reclamanții nu mai au fost victime ale încălcării se plângeau deoarece au obținut o compensare adecvată pentru proprietățile ale cărora au fost private. Curtea consideră că problema statutului de victimă al reclamanților este strâns legată de proporționalitatea interferenței în cauză. Prin urmare, aceasta se alătură acestei chestiuni în fondul plângerii. 14. Întrucât plângerea nu este în mod evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau neadmisibilă din orice alt motiv, aceasta trebuie declarată admisibilă. 15. Curtea se referă la hotărârea sa în cazul Scordino (citată mai sus, §§ 93-98) pentru un rezumat al principiilor relevante aplicabile în acest caz. 16. Curtea remarcă că reclamanții au fost privați de proprietățile lor în conformitate cu legislația națională și că expropriațiile au urmărit un obiectiv legitim în interesul public. În plus, cererile se referă la expropriații distincte care nu au fost efectuate într-un proces de reformă economică, socială sau politică și nu au fost legate de alte circumstanțe specifice. În consecință, Curtea nu discernește niciun obiectiv legitim „în interesul public” care să poată justifica plata compensației mai puțin decât valoarea pieței. În acest caz, compensația de expropriare acordată reclamanților a fost calculată pe baza criteriilor prevăzute la secțiunea 5 bis din Legea 359/1992 și, în consecință, au primit sume mult mai mici decât valoarea de piață a proprietăților. 18. În plus, în cererea nr. 54669/08, reclamanții au susținut că compensația primită a fost redusă efectiv cu 20% din cauza impozitării. Curtea a constatat deja că perceperea impozitelor asupra compensației expropriate nu constituie o ingerință disproporționată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Cacciato c. Italia (dec.), nr. 60633/16, § 32, 16 ianuarie 2018). 19. Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, în cazuri similare, că nivelul compensației în temeiul articolului 5 bis din Legea 359/1992 era inadecvat și că reclamanții în aceste cazuri au trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă (a se vedea Scordino) , citat mai sus, §§ 99-104). Având examinat tot materialul care i-a fost prezentat și observațiile părților, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. În plus, Curtea remarcă că instanța națională a acordat reclamanților compensații pentru perioada în care terenurile erau ocupate înainte de eliberarea ordonanțelor de expropriare, care erau egale cu dobânzile statutare aplicate ca compensație de expropriare. În consecință, această sumă a fost, de asemenea, semnificativ mai mică decât suma care ar fi fost obținută dacă s-ar fi calculat pe baza valorii de piață a proprietăților. În acest sens, Curtea a constatat deja că compensația pentru perioada de ocupare legală ar trebui calculată pe baza valorii de piață a terenurilor (a se vedea Luigi Serino c. Italia (nr. 3) , nr. 2178/02, §§§ În consecință, Curtea respinge obiecția preliminară a Guvernului și, hotărând pe fondul ambelor cereri, constată că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 23. Reclamanții au solicitat sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește prejudiciu material și nepecuniare și în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 24. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la cererile de satisfacție ale reclamanților. 25. Curtea a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza unei compensații inadecvate pentru expropriarea terenurilor reclamanților (a se vedea punctele 17 și 19 de mai sus). Criteriile relevante pentru calculul daunelor pecuniare au fost stabilite în Scordino În special, Curtea s-a bazat pe valoarea de piață a proprietăților la momentul expropiării, astfel cum se menționează în rapoartele de experți ordonate de instanță elaborate în cadrul procedurii interne. 26. În ceea ce privește cererea nr. 54669/08, raportul expert a stabilit valoarea de piață a terenurilor și a aplicat ulterior o reducere bazată pe presupunerea că municipalitatea nu a dobândit proprietatea deplină a terenului, ci doar drepturile proprietarului de suprafață. Curtea de Apel a constatat că presupunerea este incorectă și a redeterminat valoarea de piață a terenurilor fără această reducere. Având în vedere că reclamantul a invocat Curtea pe valoarea de piață determinată de Curtea de Apel și că guvernul nu a contestat, Curtea își va baza evaluarea pe această valoare. 27. În plus, Curtea a constatat, de asemenea, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza unei compensații inadecvate pentru perioada de ocupare legală (a se vedea punctele 20 și 21 de mai sus). Criteriile relevante pentru determinarea daunelor pecuniare în acest sens au fost stabilite în Luigi Serino (citat mai sus, § 47). 28. În sfârșit, Curtea reiterează că un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea (a se vedea Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 7208/13, §§ 370/72, 28 Noiembrie 2017). În ceea ce privește cererea nr. 34363/07, Curtea observă că reclamantul nu și-a justificat cererea cu documente justificative relevante care stabilesc că a fost obligat să plătească taxe juridice sau că a plătit de fapt acestea. În consecință, nu se acordă nicio sumă pe contul respectiv. 29. Având în vedere afirmațiile reclamanților și ținând seama de principiul non ultrapetita , Curtea atribuie sumele indicate în tabelul adăugat și respinge restul cererilor. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; că Mauro Mason, Paola Mason, Carla Mason, Anna Mason, Renato Suin, Elisabetta Suin, Micaela Mason, Elisabetta Mason și Marta Mason au stat în picioare pentru a continua procedurile prezente în locul lui Paolo Mason, Giorgio Mason, Tarcisio Mason și Lidia Ferraresso, astfel cum sunt specificate în tabelul adăugat; respinge cererea Guvernului de a lovi cererile din lista sa de cazuri; obiecția preliminară a guvernului în ceea ce privește statutul victimelor și o respinge; declară cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține litera (a) faptul că statul contestat trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat în ceea ce privește daunele pecuniare și nepecuniare și în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 aprilie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Liv Tigerstedt Péter Paczolay Președintele adjunct al greffierului APENDIX Nr. cerere nr. Denumirea cauzei Lodged on Solicitant’s name An of naștere Lieu de reședință Reprezentantul Reprezentantului Reprezentantului Locație Informații reale Sume atribuite de instanțe naționale în lira italiană (ITL) și euro (EUR) Valoarea pieței terenurilor în lira italiană (ITL) și în euro (EUR) Observații părților Premiul în temeiul articolului 41 din Convenția pe cerere 34363/07 Bonacchi v. Italia 03/08/2007 Giovanni BONACCHI 1939 Prato Italian Vittorio BOLOGNI Prato Land : Comunitatea Agliana, înregistrată în registrul terestrelor ca folio nr. 1, parcele nos. 1220 și 1221 Interesul public urmărit : construcția clădirilor productive Ordine de ocupare urgentă : 06/08/1990 Ocupare fizică : 12/09/1990 Ordine de expropriare : 02/11/1993 Hotărârile naționale Florența Curtea de Apel, 14/10/2002, acordarea compensației de expropriare și ocupare bazate pe secțiunea bis a Legii nr. 359/1992; Curtea de cassare, 01/03/2007, susținând hotărârea instanței de judecată inferioară ITL 302,493,260 (156,224,73 EUR) ca compensare de expropiere și ITL 91,162,352 (47,081,43 EUR) ca compensație de ocupare, plus dobânzi legale ITL 604.000.000 EUR sau 311.939,97 EUR (în 1993, conform evaluării independente a experților) Guvern (1) lipsa statutului victimelor: reclamantul a primit o compensație adecvată; (2) merite: interferență proporțională cu interesul public urmărit Solicitant (1) admisibilitatea și meritul: sumele acordate ca compensare pentru expropriare și ocupare nu s-au bazat pe valoarea de piață a terenurilor; (2) doar cererile de satisfacție: (a) pierderea de bunuri: 412.759,07 EUR (b) compensare de ocupare: 124.393,10 EUR (c) prejudiciu moral: 26,000 EUR (d) costuri și cheltuieli pe bază echitabilă Prejudiciu material: - pierderea de bunuri: 412.759,07 EUR plus orice impozit care poate fi taxabil - compensare de ocupare: 44.900 EUR plus orice impozit care poate fi taxabil prejudiciu moral: 5000 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil 54669/08 Scattolin și alții v. Italia 11/11/2008 Tommaso SCATTOLIN 1959 Noventa Padovana Italian Chiara SCATTOLIN 1961 Padova Italian Giacomo SCATTOLIN 1962 Padova Italian Giorgio MASON 1931 Decesed in 2011 Padova Italian Heirs Mauro MASON 1955 Paola MASON 1956 Carla MASON 1961 Anna MASON 1965 Renato SUIN 1955 Elisabetta SUIN 1993 Tarcisio MASON 1934 Cedat în 2021 Vigonovo Italian Heirs: Micaela MASON 1964 Elisabetta MASON 1967 Marta MASON 1958 Rovagnat Italian Lidia FERRARESSO 1928 Cedat în 2019 Padua Italian Heir: Marta MASON 1958 Paolo MASON 1925 Cedat în 2015 Padua Italian Heirs Mauro MASON 1955 Paola MASON 1956 Carla MASON 1961 Anna MASON 1965 Renato SUIN 1955 Elisabetta SUIN 1993 Nicolò PAOLETTI Roma Primul proces de expropriare Teren : Comunitatea Padovei, înregistrată în registrul terenurilor ca folio nr. 32, parcele nos. 167, 801, 802, 803 și 747 Interesul public urmărit : construcția locuințelor sociale Ordine de ocupare urgentă : 14/03/1987 Ocupare fizică : 14/04/1987 Ordinul de expropriare : 15/12/1989 Hotărârile naționale Curtea de Apel de la Veneția, 07/02/2002, acordarea compensației de expropriare și ocupare pe baza articolului 5 bis din Legea nr. 359/1992; Curtea de Casare, 16/05/2008, susținând hotărârea judecății de judecată a doua procedură de expropriare Teren : municipalitatea Padoa, înregistrată în registrul terestrelor ca folio nr. 32, parcele nr. 798, 799 și 800 Interesul public urmărit : construirea locuințelor sociale Ordine de ocupare urgentă : 11/12/1989 Ocupare fizică : 08/01/1990 Ordine de expropriare : 18/03/1991 Hotărârile naționale Curtea de Apel de la Veneția, 31/01/2002, acordarea compensației de expropriare și ocupare pe baza articolului 5 bis din Legea nr. 359/1992; Curtea de cassare, 16/05/2008, susținând hotărârea instanței de judecată inferioară Primul proces de expropriare ITL 1.203.946.049 (621.786.24 EUR) ca compensare de expropriare, plus ajustarea inflației și dobânzile statutare; dobânzi legale privind ITL 1.203.946.018 de la 14/03/1987 la 15/12/1989 ca compensație de ocupare (în valoare de 85.772.43 EUR), plus dobânzi legale A doua procedura de expropriare ITL 888.154.155 (458.693.34 EUR) ca compensare de expropiere, plus ajustarea inflației și dobânzile legale; dobânzi legale privind această sumă de la 08/01/1990 la 18/03/1991 ca compensație de ocupație (în valoare de 33.113.88 EUR), plus dobânzi legale Primul proces de expropiere ITL 1.882.188.000 EUR sau 972.068.98 EUR (în 1989, conform evaluării independente a experților) 2.395.512.000 EUR sau 1.237.178.70 EUR (în 1989, în conformitate cu Curtea de Apel) A doua procedură de expropiere ITL 1.390.175.000 EUR sau 717.965.47 EUR (în 1991, în conformitate cu evaluarea expertului independent) ITL 1.769.292.000 EUR sau 913.763.06 EUR (în 1991, în conformitate cu Curtea de Apel) Guvern (1) lipsa statutului de victimă: reclamantul a primit o compensare adecvată; (2) meritele: interferența proporțională cu interesul public urmărit Reclamantul (1) admisibilitatea și meritul: sumele acordate ca compensare pentru expropriare și ocupare nu au fost bazate pe valoarea de piață a terenurilor și au fost supuse unei deduceri fiscale suplimentare de 20%; (2) doar cereri de satisfacție: (a) pierderea compensației de proprietate și ocupare: 5.879.583,55 EUR, plus ajustarea inflației de la 31/01/2020 la data plății reale (b) prejudiciu moral: 20.000 EUR pentru fiecare solicitant (c) costuri și cheltuieli în fața instanțelor naționale: 69.994,98 EUR (d) costuri și cheltuieli în fața Curții: 13.369.92 EUR Prejudiciu material: - pierderea proprietății: 3.991.700 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil - compensare de ocupare: 92.126 ,60 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil prejudiciu moral: 5000 EUR , plus orice impozit care poate fi taxabil costuri și cheltuieli: 7000 EUR plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților

FIRST SECTION

CASE OF BONACCHI AND OTHERS v. ITALY

(Applications nos. 34363/07 and 54669/08)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 April 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bonacchi and Others v. Italy,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Liv Tigerstedt,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the two applications against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates and with the various representatives indicated therein;

the decision to give notice of the applications to the Italian Government

(“the Government”), represented by their Agent, M

L.

D’Ascia;

the parties’ observations;

the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee.

Having deliberated in private on 14 March 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the expropriation of the applicants’ land and the subsequent award of compensation based on the criteria established by section 5

bis

of Law no. 359 of 8 August 1992 (“Law 359/1992”).

2.

The applicants were the owners of plots of land located, respectively, in Agliana and Padua (see the appended table). The national authorities adopted development plans which included portions of the applicants’ land and authorised the urgent occupation thereof. Subsequently, they issued expropriation orders and offered payment of compensation, which the applicants refused.

3.

The applicants instituted judicial proceedings, claiming that the compensation offered by the national authorities was insufficient.

4.

In each case, the national courts appointed experts to carry out an estimation of the value of the land and awarded compensation for the expropriation and compensation for the period during which the land had been occupied before the expropriation order (

indennità di occupazione

) was issued. The calculation of those amounts was based on the criteria contained in section 5

bis

of Law 359/1992, which had entered into force on 14 August 1992.

5.

Further information on each application can be found in the appended table.

6.

The applicants complained, under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, of a disproportionate interference with their property rights on account of the allegedly inadequate amounts of compensation they had received. They complained both of inadequate expropriation compensation and of insufficient compensation for the period of lawful occupation.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

7.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

PRELIMINARY ISSUE

8.

With regard to application no. 54669/08, the Court takes note of the information regarding the death of the applicants Paolo Mason, Giorgio Mason, Tarcisio Mason and Lidia Ferraresso and of the wish of their heirs, as specified in the appended table, to continue the proceedings in their stead, as well as of the absence of any objection to that wish on the Government’s part.

9.

Therefore, the Court considers that the specified heirs have standing to continue the proceedings on behalf of the deceased.

10.

However, for practical reasons, reference will still be made to the initial applicants throughout the ensuing text.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT THE APPLICATIONS UNDER ARTICLE 37 § 1 OF THE CONVENTION

11.

The Government submitted unilateral declarations which do not offer a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (Article

37 §

1

in fine

). The Court rejects the Government’s request to strike out the applications and will accordingly pursue its examination of the merits of the case (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue) [GC],

no.

26307/95, § 75, ECHR 2003

‑

VI).

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION

12.

The relevant domestic law and practice have been summarised in

Scordino v. Italy (no. 1)

([GC], no. 36813/97, §§ 47-61, ECHR 2006-V).

13.

The Government submitted that the applicants were no longer victims of the violation complained of as they had obtained adequate compensation for the properties of which they had been deprived. The Court considers that the matter of the applicants’ victim status is closely linked to that of the proportionality of the interference in question. It therefore joins that matter to the merits of the complaint.

14.

As the complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds, it must be declared admissible.

15.

The Court refers to its judgment in the case of

Scordino

(cited above, §§

93-98) for a summary of the relevant principles applicable in the present case.

16.

The Court notes that the applicants were deprived of their properties in accordance with national law and that the expropriations pursued a legitimate aim in the public interest. Furthermore, the applications concern distinct expropriations which were neither carried out as part of a process of economic, social or political reform nor linked to any other specific circumstances. Accordingly, the Court does not discern any legitimate objective “in the public interest” capable of justifying the payment of compensation less than the market value.

17

.

In the present case, the expropriation compensation awarded to the applicants was calculated on the basis of the criteria laid down in section 5

bis

of Law 359/1992 and, as a consequence, they received amounts far lower than the market value of the properties.

18.

Additionally, in application no. 54669/08 the applicants argued that the compensation they received was effectively reduced by 20% on account of taxation. The Court has already found that the levying of taxes on expropriation compensation does not amount to a disproportionate interference under Article 1 of Protocol No. 1 (see

Cacciato v. Italy

(dec.), no.

60633/16, § 32, 16 January 2018).

19.

Nevertheless, it has also found, in similar cases, that the level of compensation under section 5

bis

of Law 359/1992 was inadequate and that the applicants in those cases had to bear a disproportionate and excessive burden (see

Scordino

, cited above, §§ 99-104). Having examined all the material submitted to it and the parties’ observations, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case.

20

.

Furthermore, the Court notes that the national courts awarded the applicants compensation for the period during which the land had been occupied before the expropriation orders were issued, which was equal to statutory interest applied to the amount awarded as expropriation compensation. As a consequence, this amount was also significantly lower than the amount that would have been obtained had it been calculated on the basis of the properties’ market value.

21

.

In this connection, the Court has already found that the compensation for the period of lawful occupation should be calculated on the basis of the market value of the land (see

Luigi Serino v. Italy (no. 3)

, no.

21978/02, §§

37-39, 12 October 2010). The Court sees no reason to depart from its previous case-law.

22.

Accordingly, the Court rejects the Government’s preliminary objection and, ruling on the merits of both applications, finds that there has been a violation of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

23.

The applicants claimed the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses.

24.

The Government did not submit any observations regarding the applicants’ just satisfaction claims.

25.

The Court has found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 on account of inadequate compensation for the expropriation of the applicants’ land (see paragraphs 17 and 19 above). The relevant criteria for the calculation of pecuniary damage in such cases have been set forth in

Scordino

(cited above, § 258). In particular, the Court relied on the market value of the property at the time of the expropriation as stated in the court-ordered expert reports drawn up during the domestic proceedings.

26.

With regard to application no. 54669/08, the expert report established the market value of the land and subsequently applied a reduction based on the assumption that the municipality had not acquired full ownership of the land but merely surface owner’s rights. The Court of Appeal found that assumption to be incorrect and redetermined the market value of the land without said reduction. Given that the applicant relied before the Court on the market value as determined by the Court of Appeal and that the Government did not object, the Court will base its assessment on that value.

27.

Furthermore, the Court has also found a violation of Article 1 of Protocol No.

1 on account of inadequate compensation for the period of lawful occupation (see paragraphs 20 and 21 above). The relevant criteria for the determination of pecuniary damage in this regard have been set forth in

Luigi Serino

(cited above, § 47).

28.

Finally, the Court reiterates that an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these were actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum (see

Merabishvili v. Georgia

[GC], no. 72508/13, §§ 370-72, 28

November 2017). With regard to application no. 34363/07, the Court observes that the applicant has not substantiated his claim with any relevant supporting documents establishing that he was under an obligation to

pay legal fees or that he has actually paid them. Consequently, no sum is to be awarded on that account.

29.

Having regard to the applicants’ claims, and taking into account the principle

non ultra petita

, the Court awards the sums indicated in the appended table and dismisses the remainder of the claims.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

that Mauro Mason, Paola Mason, Carla Mason, Anna Mason, Renato Suin, Elisabetta Suin, Micaela Mason, Elisabetta Mason and Marta Mason have standing to continue the present proceedings in the stead of Paolo Mason, Giorgio Mason, Tarcisio Mason and Lidia Ferraresso, as specified in the appended table;

Rejects

the Government’s request to strike the applications out of its list of cases;

Joins

to the merits the Government’s preliminary objection concerning victim status and

dismisses

it;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table in respect of pecuniary and non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 6 April 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Liv Tigerstedt

Péter Paczolay

Deputy Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant’s name

Year of birth

Place of residence

Nationality

Representative’s name

Location

Factual information

Amounts awarded by national courts in Italian lira (ITL) and euros (EUR)

Market value of the land in Italian lira (ITL) and euros (EUR)

Observations of the parties

Award under Article 41 of the Convention per application

1.

34363/07

Bonacchi v.

Italy

03/08/2007

Giovanni BONACCHI

1939

Prato

Italian

Vittorio BOLOGNI

Prato

Land

: Agliana municipality, recorded in the land register as folio no. 1, parcels nos. 1220 and 1221

Public interest pursued

: construction of productive buildings

Urgent occupation order

: 06/08/1990

Physical occupation

: 12/09/1990

Expropriation order

: 02/11/1993

National decisions

:

Florence Court of Appeal, 14/10/2002, awarding expropriation and occupation compensation based on section

5

bis

of Law no. 359/1992;

Court of Cassation, 01/03/2007, upholding the lower court’s judgment

ITL 302,493,260 (EUR 156,224.73) as expropriation compensation and ITL 91,162,352 (EUR 47,081.43) as occupation compensation, plus statutory interest

ITL 604,000,000 or EUR

311,939.97

(in 1993, according to independent expert valuation)

Government

:

(1) lack of victim status: the applicant received adequate compensation;

(2) merits: interference proportionate to the public interest pursued

Applicant

:

(1) admissibility and merits: the sums awarded as compensation for expropriation and occupation were not based on the market value of the land;

(2) just satisfaction claims:

(a) loss of property: EUR

412,759.07

(b) occupation compensation: EUR 124,393.10

(c) non-pecuniary damage: EUR 26,000

(d) costs and expenses on an equitable basis

Pecuniary damage:

- loss of property:

EUR 412,759.07

,

plus any tax that may be chargeable

- occupation compensation:

EUR 44,900

,

plus any tax that may be chargeable

Non-pecuniary damage:

EUR

5,000

, plus any tax that may be chargeable

2.

54669/08

Scattolin and Others v. Italy

11/11/2008

Tommaso SCATTOLIN

1959

Noventa Padovana

Italian

Chiara SCATTOLIN

1961

Padua

Italian

Giacomo SCATTOLIN

1962

Padua

Italian

Giorgio MASON

1931

Deceased in 2011

Padua

Italian

Heirs

:

Mauro MASON

1955

Paola MASON

1956

Carla MASON

1961

Anna MASON

1965

Renato SUIN

1955

Elisabetta SUIN

1993

Tarcisio MASON

1934

Deceased in 2021

Vigonovo

Italian

Heirs:

Micaela MASON

1964

Elisabetta MASON

1967

Marta MASON

1958

Rovagnate

Italian

Lidia FERRARESSO

1928

Deceased in 2019

Padua

Italian

Heir:

Marta MASON

1958

Paolo MASON

1925

Deceased in 2015

Padua

Italian

Heirs

:

Mauro MASON

1955

Paola MASON

1956

Carla MASON

1961

Anna MASON

1965

Renato SUIN

1955

Elisabetta SUIN

1993

Nicolò PAOLETTI

Rome

First expropriation proceedings

Land

: Padua municipality, recorded in the land register as folio no. 32, parcels nos. 167, 801, 802, 803 and 747

Public interest pursued

: construction of social housing

Urgent occupation order

: 14/03/1987

Physical occupation

: 14/04/1987

Expropriation order

: 15/12/1989

National decisions

:

Venice Court of Appeal, 07/02/2002, awarding expropriation and occupation compensation based on section 5

bis

of Law no. 359/1992;

Court of Cassation, 16/05/2008, upholding the lower court’s judgment

Second expropriation proceedings

Land

: Padua municipality, recorded in the land register as folio no. 32, parcels nos. 798, 799 and 800

Public interest pursued

: construction of social housing

Urgent occupation order

: 11/12/1989

Physical occupation

: 08/01/1990

Expropriation order

: 18/03/1991

National decisions

:

Venice Court of Appeal, 31/01/2002, awarding expropriation and occupation compensation based on section 5

bis

of Law no. 359/1992;

Court of Cassation, 16/05/2008, upholding the lower court’s judgment

First expropriation proceedings

ITL 1,203,946,049 (EUR 621,786.24) as expropriation compensation, plus inflation adjustment and statutory interest; statutory interest on ITL 1,203,946,018 from 14/03/1987 to 15/12/1989 as occupation compensation (amounting to EUR 85,772.43), plus statutory interest

Second expropriation proceedings

ITL 888,154,155 (EUR 458,693.34) as expropriation compensation, plus inflation adjustment and statutory interest; statutory interest on said sum from 08/01/1990 to 18/03/1991 as occupation compensation (amounting to EUR 33,113.88), plus statutory interest

First expropriation proceedings

ITL 1,882,188,000 or EUR 972,068.98 (in 1989, according to independent expert valuation)

ITL 2,395,512,000 or EUR 1,237,178.70 (in 1989, according to Court of Appeal valuation)

Second expropriation proceedings

ITL 1,390,175,000 or EUR 717,965.47 (in 1991, according to independent expert valuation)

ITL 1,769,292,000 or EUR 913,763.06 (in 1991, according to Court of Appeal valuation)

Government

:

(1) lack of victim status: the applicant received adequate compensation;

(2) merits: interference proportionate to the public interest pursued

Applicant

:

(1) admissibility and merits: the sums awarded as compensation for expropriation and occupation were not based on the market value of the land and were subject to an additional 20% tax deduction;

(2) just satisfaction claims:

(a) loss of property and occupation compensation: EUR 5,879,583.55, plus inflation adjustment from 31/01/2020 to the date of actual payment

(b) non-pecuniary damage: EUR 20,000 for each applicant

(c) costs and expenses before national courts: EUR 69,994.98

(d) costs and expenses before the Court: EUR 13,369.92

Pecuniary damage:

- loss of property:

EUR 3,991,700

, plus any tax that may be chargeable

- occupation compensation:

EUR 92,126.60

, plus any tax that may be chargeable

Non-pecuniary damage:

EUR

5,000

, plus any tax that may be chargeable

Costs and expenses:

EUR

7,000

,

plus any tax that may be chargeable to the applicants