LENOIR RIZZO c. FRANCE

Comunicată la 30 ianuarie 2020 Publicată la 17 februarie 2020 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNS n 58481/18 Stephane LENOIR RIZZO împotriva Franței, introdusă la 7 decembrie 2018 Reclamantul a descoperit în 2008 că, atunci când a fost inclus în marina națională în 1995, a fost supus unui test serologic al virusului imunodeficienței umane (HIV) fără ca acesta să fi fost informat în prealabil. În 2014, acesta a inițiat o acțiune de despăgubire pentru recunoașterea vinovăției statului în această privință. În octombrie 2016, Tribunalul Administrativ (TA) din Caen a reținut o eroare din partea Serviciului de Sănătate al Armatei, dar a considerat că testul de screening n … Prin hotărârea din 7 iunie 2018, Consiliul de Stat a respins hotărârea din cauza faptului că reclamantul nu a avut cunoștință de valoarea despăgubirii pe care raportorul public propunea să o pună în sarcina statului în concluziile sale și, în ceea ce privește cauza pe fond, și-a respins cererea.

El a considerat că statul na a comis nici o vină din moment ce testul HIV a fost prevăzut de reglementările în vigoare la momentul respectiv a faptelor pentru a determina abilitatea personalului de a servi peste mări (instruirea 1 Septembrie 1994) și că dispozițiile referitoare la consimțământul pacientului incluse în Codul de sănătate publică nu erau în vigoare la acea dată; de asemenea, el a considerat că statul nu și-a încălcat obligația de informare, deoarece testul de screening era prevăzut de instanța din 1 septembrie 1994. Cererea ridică întrebări în ceea ce privește art. 8 din convenție (informare și consimțământ cu privire la testul practicat, protecția datelor cu caracter personal).

S-a încălcat dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul articolului 8 din convenție?

Communiquée le 30 janvier 2020 Publié le 17 février 2020

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 58481/18 Stephane LENOIR RIZZO contre la France introduite le 7 December 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant découvrit en 2008 qu’il avait été soumis, lors de son incorporation dans la marine nationale en 1995, à un dépistage sérologique du virus de l’immunodéficience humaine (HIV) sans qu’il en ait été informé au préalable. En 2014, il engagea une action indemnitaire pour faire reconnaître la faute de l’État à cet égard. Par un jugement du 20 octobre 2016, le tribunal administratif (TA) de Caen retint une faute du service de santé des armées mais considéra que le test de dépistage n’avait causé aucun préjudice au requérant. Par un arrêt du 7 juin 2018, le Conseil d’État annula le jugement du TA au motif que le requérant n’avait pas eu connaissance du montant de l’indemnisation que le rapporteur public proposait de mettre à la charge de l’État dans ses conclusions, et, évoquant l’affaire au fond, rejeta sa demande.

Il considéra que l’État n’avait commis aucune faute dès lors que le test HIV était prévu par la réglementation en vigueur à l’époque des faits pour déterminer l’aptitude du personnel à servir outre-mer (instruction du 1 er septembre 1994) et que les dispositions relatives au consentement du patient inscrites dans le code de la santé publique n’étaient pas en vigueur à cette date. Il jugea également que l’État n’avait pas manqué à son devoir d’information puisque le test de dépistage était prévu par l’instruction du 1 er septembre 1994. La requête soulève des questions au regard de l’article 8 de la Convention (information et consentement quant au test pratiqué, protection des données personnelles).

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention ?