AFFAIRE BEAUMER c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

08.06.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BEAUMER c. FRANCE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNEA CAUZA BEUMER c. FRANȚA (solicitarea nr. 65323/01) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 iunie 2004 DEFINITIVF 08/09/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Beaumer c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucages Bîrsan Jungwiert Butkevych, domnul Ugrekhelidze, judecători și al domnului Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 18 mai 2004, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauza se află o cerere (n 65323/01) îndreptată împotriva Republicii Franceze și din care cinci resortisanți ai acestui stat, Ms. Jean Beaumer, Yves Beaumer, Jean-Luc Beaumer, M Veronique Beaumer, soție Pruvast, și domnul Vincent Beaumer ( J.-A. Blanc, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Guvernul francez ( 3, Comisia a decis că vor fi examinate în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. DE FAPT Reclamanții s-au născut în 1921, 1949, 1951, 1955 și 1958 și locuiesc în Lesigny, Saint-Salvator, Înalta Instanță, Annecy-le-Vieux și, respectiv, Paris. Denise Beaumer a fost infectată cu virusul imunodeficienței umane (HIV) în timpul transfuziilor de sânge primite la spitalul Henri Mondor de Creteil între 21 martie și 12 iulie 1985. Această contaminare a fost dezvăluită prin teste efectuate pe probe de sânge din mai și iunie 1985. În 1992, Fondul pentru transfuziile de sânge și hemofiliile contaminate cu HIV a fost indemnisa M. Denise Beaumer pentru prejudiciul său specific de contaminare Ea a murit de sindromul de imunodeficiență dobândită (SIDA) la 10 mai 1994. Imputând contaminarea și decesul ei la deficiențele vinovate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . August 1994, au prezentat în calitatea lor de moștenitori o cerere de despăgubire ministrului sănătății în repararea tulburărilor suferite de dl Denise Beaumer (inclusiv să deducă suma percepută de ea în timpul vieții sale) și a prejudiciilor morale care rezultă pentru ei din contaminarea și moartea sa. Cererea lor a fost respinsă printr-o scrisoare datată 22 august 1994. Prin cererea din 22 septembrie 1994, ei au sesizat Tribunalul Administrativ din Paris, solicitând anularea deciziei din 22 august 1994 menționată anterior și repararea de către instanța administrativă din Paris a tulburărilor suferite în timpul vieții sale de dl Denise Beaumer, precum și a prejudiciilor lor morale, care rezultă din contaminarea și decesul său. 10. La 8 februarie 1995, cererea lor a fost comunicată ministrului sănătății, care și-a depus memoriul în apărare la 16 martie 1995. În februarie 1997, la 28 ianuarie 1997, Denise Beaumer a introdus în viața sa o acțiune în răspundere împotriva arestului public-hospitalial din Paris (AP-HP). Într-o hotărâre pronunțată la 30 iulie 1997, Consiliul de Stat, confirmând hotărârea pronunțată la 23 iunie 1994 în cadrul acestei proceduri de către curtea administrativă din Paris, a considerat că centrele de transfuzie, și nu spitalele, erau responsabile, chiar și în absența unei abateri, de calitatea slabă a produselor din sânge furnizate. 14. La 4 august 1997, reclamanții au depus o memorie în fața Tribunalului Administrativ din Paris, de modificare a concluziilor acestora, ținând seama de sumele plătite între timp de Fondul de soluționare menționat anterior în vederea reparării prejudiciilor lor morale și declarând că cauza părea în stare de a fi judecată începând cu 16 martie 1995. Prin scrisoarea din 18 martie 1998, Consiliul reclamanților a atras din nou atenția președintelui Tribunalului Administrativ din Paris, solicitându-i să-și exprime în mod corespunzător dorința de a-și exprima în mod ferm un rol de încuviințare. 16. La 20 mai 1998, consiliul reclamanților a fost informat că cauza va fi chemată la ședința din 16 iunie 1998, apoi, la 26 mai 1998, pe care a fost retrimisă unei ședințe ulterioare 17. Prin scrisoarea din 25 martie 2000, consiliul reclamanților a atras din nou atenția președintelui Tribunalului Administrativ din Paris asupra acestei cauze. 18. Aceaceasta a fost chemată la reședința din 13 iunie 2000. Printr-o hotărâre pronunțată la 27 iunie 2000, Tribunalul Administrativ din Paris a constatat răspunderea statului în ceea ce privește contaminarea și decesul dlui Denise Beaumer și a alocat tuturor sumelor pe care le-au plătit, deducând indemnizațiile plătite de fondul de despăgubire menționat anterior. Reclamanții susțin că durata procedurii pe care au intentat-o împotriva Ministerului Sănătății nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 21. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că cererea nu se referă la niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 22. Guvernul arată că perioada care trebuie luată în considerare pentru calcularea termenului rezonabil a început la 1 August 1994, data acțiunii reclamanților în fața administrației, necesară în prealabil pentru sesizarea instanței administrative și se încheie la 27 iunie 2000, data hotărârii Tribunalului Administrativ din Paris. Acesta susține că cauza prezenta în mod clar o anumită complexitate din cauza incertitudinii juridice cu privire la responsabilitățile respective ale instituțiilor de transfuzie de sânge și ale spitalelor, și că Consiliul de pe teritoriul său a pronunțat că, la 26 mai 1995, hotărârea sa de principiu, Consorts Pavan în cazul de față, ar explica, de asemenea, faptul că examinarea recursului la Ministerul Sănătății ar trebui, potrivit guvernului, să fie suspendată în așteptarea rezultatului acțiunii pe care au intentat-o împotriva acestuia. În cele din urmă, în ceea ce privește comportamentul autorităților competente, guvernul recunoaște că procedura, al cărei aspect era important pentru solicitanți, a trecut prin perioade de latență. 23. Având în vedere aceste elemente, Guvernul declară că este înmânată în fața înțelepciunii Curții pentru a aprecia temeinicia fondului. 24. Instanța solicită Curții să ia act de declarația guvernului. 25. Curtea constată, la fel ca guvernul, că perioada care trebuie luată în considerare în funcție de data de la care a început art. 6 alin. (1) a început la 1 august 1994, data cererii prealabile de despăgubire a ministrului sănătății și s-a încheiat la data de 27 Iunie 2000 cu pronunțarea hotărârii Tribunalului Administrativ din Paris, care a durat cinci ani, zece luni și 26 de zile pentru un grad de jurisdicție. 26. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 27. Curtea consideră că cauza nu prezenta o complexitate specială, care ar putea explica durata procedurii. În cazul de față, Comisia consideră neconcludente explicațiile furnizate în această privință de guvern, Hotărârea Consort Pavan citată de acesta fiind pronunțată de Consiliu la 26 mai 1995, adică la numai opt luni și la câteva zile după sesizarea Tribunalului Administrativ din Paris în prezenta cauză. Din acel moment, procedura în litigiu nu a fost mai complexă în dreptul intern. Tribunalul Administrativ nu trebuia să aștepte să se pronunțe pronunțarea hotărârii judecătorești a Consiliului în cadrul procedurii intentate de dl Denise Beaumer împotriva ...AP-HP. 28. În consecință, Curtea constată că întârzierea procedurii rezultă din comportamentul instanței administrative sesizate. Or, în ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea reafirmă că revine statelor contractante obligația de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta fiecăruia dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (Vocaturo c. Italia, Hotărârea din 24 iulie 2004). 29 Curtea ia act de declarația guvernului. 30. Având în vedere comportamentul autorităților judiciare și circumstanțele cauzei obligau autoritățile să dea dovadă de o diligență excepțională (a se vedea mutatis mutandis C.K. c. Franța, 57753/00, § 14, 19 martie 2002), Curtea consideră că durata procedurii în cauză nu poate fi considerată ca fiind În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 195, 92 EUR (EUR) pentru fiecare persoană în parte pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 33. Guvernul propune să le plătească 5 000 EUR în acest scop. 34. Curtea consideră că prelungirea procedurii dincolo de termenul rezonabil Având în vedere circumstanțele cauzei și acționând în mod echitabil, conform dispozițiilor art. 41, aceasta le alocă în acest scop, în comun, 20 000 EUR. Taxa și cheltuielile de judecată 35. De asemenea, reclamanții solicită 3 588 EUR, taxa pe valoarea adăugată ( 36. Guvernul propune 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli în fața Curții. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și la data la care se acordă reclamanților. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CESURI, CURȚA, ÎN L 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, suma de 20 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale și 2 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 iunie 2004 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Module Președinte