Snaïnter Anonymi Emporiki Etairia Paichnidion împotriva Greciei

Comunicat la 5 februarie 2020 Publicată la 24 februarie 2020 prima secțiune Cerere nr. 52503/14 SNAINTER ANONYMI EMORIKI ETAIRIA PAICHNIDION împotriva Greciei, introdusă la 14 iulie 2014 CERINȚA se referă la exproprierea impusă pe un teren situat la Katherini, aparținând societății reclamante. Întrebări adresate părților Situația în litigiu a condus la o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, având în vedere, în special, afirmațiile societății reclamante potrivit cărora aceasta nu a primit o cale de atac adecvată? Durata procedurii care a avut loc în hotărârea nr. 381/2012 a instanței din Salonic a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un tribunal din Salonic în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție?

A avut societatea reclamantă la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula o declarație de necunoaștere a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, în ceea ce privește durata procedurii care a avut loc asupra hotărârii

Communiquée le 5 février 2020 Publiée le 24 février 2020

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 52503/14

SNAÏNTER ANONYMI EMPORIKI ETAIRIA PAICHNIDION

contre la Grèce introduite le 14 juillet 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expropriation imposée sur un terrain situé à Katerini, appartenant à la société requérante.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La situation litigieuse a-t-elle entraîné une violation de l’article 1 du Protocole n o 1, eu égard notamment aux allégations de la société requérante selon lesquelles celle-ci n’a pas reçu une indemnité d’expropriation appropriée ? 2. La durée de la procédure ayant débouché sur l’arrêt n o 381/2012 de la cour d’appel de Thessalonique était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 3. La société requérante avait-elle à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel elle aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 6 § 1 de la Convention, en ce qui concerne la durée de la procédure ayant débouché sur l’arrêt susmentionné ?