BANK SADERAT IRAN c. GRÈCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
BANK SADERAT IRAN c. GRÈCE (CtEDO, 2021)
Publicat pe 14 iunie 2021 Prima secțiune Cerere nr 31687/15 BANK SADERAT IRAN împotriva Greciei, comunicată la 25 mai 2021 CETA, o bancă cu sediul la Teheran, Iran, și o sucursală la Atena, are obligația de a-și exprima interesul față de Agrotiki Trapeza Elladas ( Αγ ) Comisia se plânge de stabilirea termenului de prescripție de 20 de ani pentru creanțele de dobânzi ale acestei bănci, în loc de termenul normal de cinci ani prevăzut la art. 250 alineatul (15) din Codul civil grecesc. Agrotiki Trapeza Elladas a fost creată prin Legea nr. 4332/1929 în calitate de organism de interes general pentru creditele agricole, sprijinul organizațiilor de tip cooperatist și îmbunătățirea activităților rurale. S-au stabilit o reglementare avantajoasă și privilegii procedurale și substanțiale datorită statutului său special. Această reglementare a fost menținută după transformarea băncii în societate anonimă în 1990. Întrebări cu privire la părțile reclamanta a epuizat căile de atac interne, așa cum prevede art. 35 alin. 1 În special, recurenta a ridicat, cel puțin în esență, problema dreptului său la proprietate în fața instanțelor interne? A fost încălcată dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Având în vedere afirmațiile sale că, în speță, a fost aplicat un termen de prescripție de 20 de ani pentru creanțele de interese ÖAgrotiki Trapeza Elladas, în loc de termenul normal de cinci ani prevăzut la art. 250 Õ 15 din Codul civil grecesc și că acest privilegiu nu poate fi justificat printr-un scop de interes public? Durata procedurilor inițiate de recurentă în litigiu în fața instanțelor civile care au condus la decizia nr. 4622/15 2010 a instanței de primă instanță din statul membru în care se află trei judecători și decizia nr. 4551/22-7-2013 a instanței judecătorești din statul membru în cauză a fost compatibilă cu condiția hotărârii într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție? A avut recurenta la dispoziția sa, după cum prevede art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia și-ar fi putut formula obiecțiile de necunoaștere a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește durata procedurilor care au condus la deciziile nr. 4622/15-7-2010 ale Tribunalului de Primă Instanță în formațiune a trei judecători și n 4551/22-7-2013 de la tribunalul de apel?