SNAÏNTER ANONYMI EMPORIKI ETAIRIA PAICHNIDION c. GRÈCE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 52503/14 SNAINTER ANONYMI EMORIKI ETAIRIA PAICHNIDION împotriva Greciei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are sediul la 16 iunie 2022 într-un comitet compus din Alena Poláčková, președinte, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, judecători, și Viktoriya Maradudna, adjunct al secțiunii f.f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 iulie 2014, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la societatea reclamantă se găsesc în tabelul anexat. Societatea reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către Me Demetriades, un avocat care își desfășoară activitatea în Nicosia.

Plângerile pe care societatea reclamantă le-a formulat, pe de o parte, din art. 6 alineatul (1) și din art. 13 din Convenție (durata procedurii și lipsa unei căi de atac efective în această privință) și, pe de altă parte, din art. 1 din Protocolul nr. 1 (suma din partea specială pentru partea neexpropriată a proprietății și prezumția de avantaj tras din proprietate) au fost comunicate guvernului elen ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții. În scrisoarea sa din 2 noiembrie 2020, guvernul recunoaște că durata procedurii interne era incompatibilă cu cerința termenului rezonabil.

În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție și recunoaște, de asemenea, absența unei căi de atac efective în acest sens în dreptul intern garantat prin art. 13 din Convenție. El propune ca societatea reclamantă să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și solicită Curții să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 alineatul (c) din Convenție. Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.

Plata va face ca plata definitivă a cauzei Õ. Termenii acestei Õ Prin scrisoarea din 15 decembrie 2020, aceasta din urmă a precizat că nu respectă termenii declarației. Curtea reamintește că articolul c) din Convenție îi permite să elimine o cauză din rol dacă (...) din orice alt motiv pe care [ea] îl constată existența, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate anula cererile de rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr. 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI).

Jurisprudența Curții în materie de drept de a fi audiat într-un termen rezonabil este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Glykantzi Grecia, nr 40150/09, § 44-50, 30 octombrie 2012). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (suma care este conformă cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că … 6 alin. (1) și art. 13 din Convenție (durata procedurii și absența unei căi de atac efective în această privință).

În plus, în lumina considerentelor menționate anterior, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune, de altfel, ca aceasta să examineze această parte a cererii privind obiecțiile reținute în art. 6 alin. (1) și art. 13 din Convenție (articolul in fine, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rol în temeiul art. 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol în ceea ce privește obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din convenție.

1, societatea reclamantă se plânge, în primul rând, că instanțele interne au considerat că aceasta a avut calitatea de proprietar peisagist presupus avantajat de lucrarea de construcție și că aceaceasta a fost ținută la o 653/1977. Cu toate acestea, din dosar reiese că societatea reclamantă nu a sesizat niciodată instanța de apel cu privire la o cerere de excludere a prezumției de avantaj restant. În orice caz, hotărârea Curții de Casație care respinge motivul întemeiat pe prezumția de mai sus, pronunțată în 2006, este cu mai mult de șase luni înainte de introducerea cererii. În al doilea rând, societatea reclamantă se plânge că instanța de apel, considerând că partea neexpropriată a terenului său nu a suferit o depreciere substanțială, i-a acordat o indemnizație specială care corespundea doar cu 4 % din valoarea sa, ceea ce a dus la estimarea experților.

Guvernul respinge aceste afirmații. Curtea consideră că nu este chemată să se substituie tribunalelor elene pentru a stabili cuantumul unei despăgubiri speciale în cauză, având în vedere marja de apreciere pe care art. 1 din Protocolul nr 1 o lasă autorităților naționale (a se vedea, mutatis mutandis, Choromidis c. Grecia, n 54932/08, § 69, 26 iulie 2011, Antonopoulou și alții c. Grecia, n 49000/06, § 41, 16 aprilie 2009, În orice caz, nu există indicii în dosarul care să sugereze că instanța judecătorească, a cărei hotărâre conține o analiză foarte dezvoltată, a demonstrat că nu există indicii în ceea ce privește stabilirea acestei indemnizații.

Prin urmare, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în cauză intră în sfera sa de competență, Curtea consideră că aceste obiecțiuni nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din convenție, fie nu dezvăluie nicio încălcare a drepturilor și libertăților consacrate de convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât în ceea ce privește obiecțiile întemeiate pe art. 6 alin. (1) și art. 13 privind durata procedurii și absența unei căi de atac efective în această privință, precum și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decise să elimine această parte a cererii de rol în temeiul art. (c) din Convenție Declare cererea inadmisibilă pentru surplus.

Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 7 iulie 2022. Viktoriya Maradudunina Alena Poláčková Grefier adjunct f.f. Președinte Anchetă Cerere privind obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) și art. 13 din convenție (durata excesivă a procedurii civile și absența unei căi de atac efective în această privință) Numărul și data de introducere a cererii în scris Numele reclamantului/data de înregistrare Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune materiale și morale și cheltuieli și cheltuieli de judecată per reclamant (în euro) [1] 52503/14 14/07/2014 SNAINTER ANONYMI EMORIKI ETAIRIA PAICHNIDION 1995 Demetriaes Ahileas Nicosia 04/11/2020 7 900 [1] Alte sume care pot fi datorate cu titlu de impozit de către reclamant.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 52503/14

SNAÏNTER ANONYMI EMPORIKI ETAIRIA PAICHNIDION

contre la Grèce (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 16 juin 2022 en un comité composé de : Alena Poláčková, présidente, Raffaele Sabato, Davor Derenčinović, juges, et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f . , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 juillet 2014, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant la société requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe. La société requérante a été représentée devant la Cour par Me A. Demetriades, avocat exerçant à Nicosie. Les griefs que la société requérante tirait, d’une part, de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention (durée de la procédure et absence de recours effectif à cet égard) et, d’autre part, de l’article 1 du Protocole n o 1 (montant de l’indemnité spéciale pour la partie non expropriée de la propriété et présomption d’avantage tirée de l’expropriation) ont été communiqués au gouvernement grec (« le Gouvernement »). EN DROIT À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs.

Dans sa lettre du 2 novembre 2020, le Gouvernement reconnaît que la durée de la procédure interne était incompatible avec l’exigence du « délai raisonnable » requise par l’article 6 § 1 de la Convention et aussi reconnaît l’absence de recours effectif en droit interne à cet égard garanti par l’article 13 de la Convention. Il offre de verser à la société requérante la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes de cette déclaration unilatérale ont été transmis à la société requérante. Par une lettre du 15 décembre 2020 cette dernière a indiqué qu’elle n’acceptait pas les termes de la déclaration. La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en matière de droit à être entendu dans un délai raisonnable est claire et abondante (voir, par exemple, Glykantzi c. Grèce , n o 40150/09, §§ 44-50, 30 octobre 2012). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 c)) portant sur la violation de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention (durée de la procédure et absence de recours effectif à cet égard).

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de cette partie de la requête relative aux griefs tirés de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (voir Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle pour ce qui est des griefs tirés de l’article 6 § 1 et l’article 13 de la Convention.

Concernant le grief tiré de la violation alléguée de l’article 1 du Protocole n o 1, la société requérante se plaint, tout d’abord, que les tribunaux internes aient considéré qu’elle avait la qualité de propriétaire riverain présumé avantagé par l’ouvrage et qu’elle était tenue à une « auto ‑ indemnisation » (loi n o 653/1977). Cependant, il ressort du dossier que la société requérante n’a jamais saisi la cour d’appel d’une demande tendant à écarter la présomption d’avantage tiré de l’ouvrage. En tout cas, l’arrêt de la Cour de cassation rejetant le moyen tiré de la présomption d’avantage, rendu en 2006, est antérieur de plus de six mois à l’introduction de la requête.

La société requérante se plaint, ensuite, que la cour d’appel, estimant que la partie non expropriée de son terrain n’avait pas subi une dépréciation substantielle, lui ait accordé une indemnité spéciale qui correspondait à uniquement 4 % de sa valeur, ce qui tranchait avec les estimations des experts. Le Gouvernement réfute ces allégations.

La Cour estime qu’elle n’est pas appelée à se substituer aux tribunaux grecs pour déterminer le montant de l’indemnité spéciale en question, eu égard à la marge d’appréciation que l’article 1 du Protocole n o 1 laisse aux autorités nationales (voir, mutatis mutandis , Choromidis c. Grèce , n o 54932/08, § 69, 26 juillet 2011, Antonopoulou et autres c. Grèce , n o 49000/06, § 41, 16 avril 2009, Sampsonidis et autres c. Grèce , n o 2834/05, § 47, 6 décembre 2007 ). En tout état de cause, il n’y a aucun indice dans le dossier donnant à penser que la cour d’appel, dont l’arrêt contient une analyse très développée, a fait preuve d’arbitraire dans la fixation de cette indemnité.

Dès lors, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, la Cour juge que ces griefs soit ne remplissent pas les critères de recevabilité énoncés aux articles 34 et 35 de la Convention, soit ne révèlent aucune apparence de violation des droits et libertés consacrés par la Convention ou ses Protocoles. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur pour ce qui est des griefs tirés de l’article 6 § 1 et l’article 13 concernant la durée de la procédure et l’absence de recours effectif à cet égard, et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer cette partie de la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus.

Fait en français puis communiqué par écrit le 7 juillet 2022. Viktoriya Maradudina Alena Poláčková Greffière adjointe f.f. Présidente ANNEXE Requête concernant des griefs tirés de l’article 6 § 1 et de l’article 13 de la Convention (durée excessive de la procédure civile et absence de recours effectif à cet égard) Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant / date d’enregistrement Nom et ville du représentant Date de réception de la déclaration du Gouvernement Date de réception de la lettre du requérant Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens par requérant (en euros) [1] 52503/14 14/07/2014

SNAÏNTER ANONYMI EMPORIKI ETAIRIA PAICHNIDION

1995 Demetriades Achilleas Nicosie 04/11/2020 15/12/2020 7 900 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.