DIOCÈSE RÉFORMÉ DE TRANSYLVANIE c. ROUMANIE

Comunicat la 15 mai 2008 și la 7 februarie 2020 Publicat la 24 februarie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 27948/03 DIOCEZĂ REFORMAT DE TRANSYLVANIA împotriva României, introdusă la 21 iulie 2003 Această cauză se referă la cererea reclamantului de a obține restituirea apartamentelor situate într-o clădire anterioară în patrimoniul statului în timpul regimului totalitar. Prin încetarea definitivă a datei de 28 În ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea reclamantului de restituire a apartamentelelor menționate anterior. Aceasta a explicat, printre altele, că apartamentele aflate în litigiu nu puteau fi restituite reclamantului pe motiv că acestea fuseseră vândute chiriașilor care acționaseră cu bună credință la încheierea contractelor de vânzare. Reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție ) În special, reclamantul a contestat decizia administrativă din 10 octombrie 2003 a Comisiei speciale de restituire a imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România, în măsura în care cererea sa de restituire adresată României în ceea ce privește integralitatea imobilului situat la nr. 5, strada Horea din Cluj Napoca În cadrul procedurii de contestare, părțile sunt invitate să depună la dosar copii ale hotărârilor pronunțate de instanțele naționale. În mod similar, după caz, părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la procedura în urma adoptării legii nr. 165/2013 privind finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile transferate în mod abuziv în patrimoniul statului sub regimul comunist din România. A existat o necunoaștere a dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ținând cont de faptul că se află pe teritoriul său să obțină restituirea apartamentele care au făcut obiectul acțiunii civile bazate pe dreptul comun finalizat prin hotărârea definitivă a Curții Supreme de Justiție din 28 ianuarie 2003, din cauza vânzării lor de către stat către foștii chiriași

Communiquée le 15 mai 2008 et le 7 février 2020

Publié le 24 février 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

27948/03

DIOCÈSE RÉFORMÉ DE TRANSYLVANIE

contre la Roumanie

introduite le 21 juillet 2003

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente affaire porte sur la demande du requérant d’obtenir la restitution des appartements situés dans un immeuble passé dans le patrimoine de l’État pendant le régime totalitaire. Par un arrêt définitif du 28

janvier 2003, la Cour suprême de Justice rejeta la demande du requérant de restitution desdits appartements. Elle expliqua, parmi d’autres, que les appartements en litige ne pouvaient pas être restitués au requérant au motif qu’ils avaient été vendus aux locataires qui avaient agi de bonne foi lors de la conclusion des contrats de vente.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention

? En particulier, le requérant a-t-il contesté la décision administrative du 10 octobre 2003 de la commission spéciale de restitution des immeubles ayant appartenu aux cultes religieux de Roumanie, dans la mesure où sa demande de restitution adressée à cette dernière visait l’intégralité de l’immeuble situé au numéro 5, rue Horea à Cluj Napoca

?

Dans l’affirmative, les parties sont invitées à verser au dossier des copies des décisions rendues par les juridictions nationales dans le cadre de la procédure de contestation. De même, le cas échéant, les parties sont invitées à informer la Cour d’éventuelles avancées de la procédure à la suite de l’adoption de la loi n

o

165/2013 relative à la finalisation du processus de restitution, en nature ou par équivalent, des biens immeubles transférés abusivement dans le patrimoine de l’État sous le régime communiste en Roumanie.

2.

Y a-t-il eu méconnaissance du droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, compte tenu de l’impossibilité dans laquelle il se trouve d’obtenir la restitution des appartements qui ont fait l’objet de l’action civile fondée sur le droit commun finalisée par l’arrêt définitif de la Cour suprême de Justice du 28

janvier 2003, en raison de leur vente par l’État aux anciens locataires

?