ȘIȘU c. ROUMANIE

Comunicată la 24 februarie 2020 Publicată la 16 martie 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr 39070/19 Adriana ȘȘȘU împotriva României introdusă la 11 iulie 2019 OBIECTUL L 165/2013 privind unificarea mecanismului de restituire în vederea finalizării procesului de restituire pentru anumite bunuri pe care regimul comunist și le-a aplicat înainte de decembrie 1989. Aceasta ridică aceeași problemă ca și cazurile Văleanu și altele c. România, nr. 59012/17 și 30 de alte cereri, comunicate guvernului la 19 decembrie 2019. În speță, recurenta a depus la 6 noiembrie 2001 o notificare prin care solicita despăgubiri pentru un apartament aflat în București într-o clădire demolată în 1977. Până în prezent, notificarea nu a fost soluționată.

Întrebări adresate părților, având în vedere că cererea de despăgubire depusă de reclamantă în 2001, bazată pe legea de restituire nr. 10/2001 nu a fost soluționată până în prezent, se poate considera că Legea nr. 165/2013 reprezintă o cale de atac eficientă în sensul art. 35 din Convenție, în ceea ce o privește pe reclamantă în conformitate cu art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, ținând cont de jurisprudența Curții în această privință și de cerințele stabilite în Hotărârea pilot Maria Atanasiu și alte c. România 30767/05 și 33800/06, 12 octombrie 2010) și în Hotărârea de principiu Preda și alții c. România 9584/02 și 7 alții, 29 aprilie 2014) În ipoteza unui răspuns afirmativ, guvernul este invitat să indice, referindu-se la dispozițiile legislative și la jurisprudența internă relevantă, care sunt demersurile procedurale la dispoziția reclamantei pentru obținerea despăgubirii datorate în temeiul dreptului intern.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea nr. 1, absența unei căi de atac eficiente la dispoziția recurentei reprezintă o situație structurală și, dacă da, este o defecțiune legislativă, a practicii administrative, a practicii judiciare sau a unei combinații a unora sau a tuturor acestor cadre? Guvernul este invitat să prezinte orice jurisprudență pe care s-ar baza în observațiile sale.

Communiquée le 24 février 2020 Publié le 16 mars 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 39070/19 Adriana ȘIȘU contre la Roumanie introduite le 11 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’inefficacité alléguée des voies de recours prévues par la loi n o 165/2013 portant l’unification du mécanisme de restitution en vue de la finalisation du processus de restitution pour certains biens que le régime communiste s’était appropriés avant décembre 1989. Elle soulève la même problématique que les affaires Văleanu et autres c. Roumanie , n os 59012/17 et 30 autres requêtes, communiquées au Gouvernement le 19 décembre 2019. En l’espèce, la requérante a déposé le 6 novembre 2001 une notification demandant des dédommagements pour un appartement qui se trouvait à Bucarest dans un immeuble démoli en 1977. La notification n’a pas, à ce jour, été solutionnée.

QUESTIONS AUX PARTIES

1 Compte tenu de ce que la demande de dédommagement déposée par la requérante en 2001, fondée sur la loi de restitution n o 10/2001 n’a pas, à ce jour, été solutionnée, la loi n o 165/2013 peut-elle être considérée comme représentant une voie de recours efficace au sens de l’article 35 de la Convention, pour le grief de la requérante tiré de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, eu égard à la jurisprudence de la Cour en la matière et aux exigences définies dans l’arrêt pilote Maria Atanasiu et autres c. Roumanie (n os 30767/05 et 33800/06, 12 octobre 2010) et dans l’arrêt de principe Preda et autres c. Roumanie (n os 9584/02 et 7 autres, 29 avril 2014) ? 2. Dans l’hypothèse d’une réponse affirmative, le Gouvernement est invité à indiquer, en se référant aux dispositions législatives et à la jurisprudence internes pertinentes, quelles sont les démarches procédurales à la disposition de la requérante pour obtenir le dédommagement qui lui est dû en vertu du droit interne.

3. En cas de réponse négative à la question n o 1, l’absence d’une voie de recours efficace à la disposition de la requérante relève-telle d’une situation structurelle et, si oui, s’agit-il d’une défaillance sur le plan législatif, de la pratique administrative, de la pratique judiciaire ou d’une combinaison de certains ou de l’ensemble de ces cadres ? 4. Le Gouvernement est invité à soumettre toute éventuelle jurisprudence sur laquelle il se fonderait dans ses observations.