AFFAIRE BÜTTNER ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

29.09.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (Article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BÜTTNER ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BÜTTNER ȘI ALTELE c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 31560/04 și 4 celelalte Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care face parte dintr-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători, și Ilse Freiwirth, graffière de secțiune, având în vedere cererile adresate României a căror Curte a fost sesizată în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Convenția la datele indicate în tabelul anexat, având în vedere decizia de a aduce la cunoștința guvernului român ( 1 din Convenție, având în vedere observațiile părților, După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 septembrie 2020, a pronunțat hotărârea, adoptat la această dată INTRODUCERE Solicitările se referă la dreptul de proprietate al reclamanților, recunoscut de instanțele naționale, asupra imobilelor naționale ale statului în timpul regimului comunist totalitar, aceste bunuri fiind vândute de către stat chiriașilor lor. ÎN FAVOAREA listei reclamanților și a detaliilor cererilor figurează în tabelul anexat. Guvernul a fost reprezentat de agenții săi, C. Brumar și, în ultimă instanță, de M.O.F. Ezer, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele de fapt și juridice ale cauzei sunt similare cu cele prezentate de reclamanți în cauza Strain și alții c. România 57001/00, § 18, CEDH 2005 VII), de reclamanții M. și M Rodan în cauza Preda și alții c. România 9584/02 și 7 altele, §§ 35-41, 29 aprilie 2014) și de către reclamanții în litigiul Ana Ionescu și alții c. România 19788/03 și 18 alții, §§ 6-7, 26 februarie 2019). Reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive prin care să se constate că naționalizarea prin fostul regim comunist a bunurilor lor era ilegală și că nu au încetat niciodată să fie proprietarii legitimi ai acestor bunuri. Deși titlurile lor de proprietate nu au fost contestate, instanțele nu au redobândit niciodată proprietatea proprietății lor imobiliare, statul care le-a vândut unor terți. Dreptul și practica internă privind bunurile imobile naționalizate ilegal și apoi vândute de stat unor terți au fost prezentate în Hotărârile Brumărescu c. România ([GC], nr. 28342/95, § 35, CEDH 1999 VII), Strain și altele (citată la § 23), Maria Atanasiu și alții c. România 30767/05 și 33800/06, § 76, 12 octombrie 2010), Preda și alții, citată anterior, § 74) și Dickmann și Gion c. România 10346/03 și 10893/04, § 58, 24 octombrie 2017). ÎN JUSTIȚIE, având în vedere similaritatea obiectului cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. LOCUS STANDI Ca urmare a decesului reclamanților care au introdus cererile nr 31560/04, 17182/05 și 58115/08 și a unuia dintre reclamanții cererii n 28791/07, moștenitorii lor respectivi au informat Curtea cu privire la intenția lor de a menține cererile. Guvernul nu se opune acestor cereri. Având în vedere legăturile familiale și juridice ale persoanelor interesate cu autorii lor și interesul lor legitim de a continua procedura, Curtea acceptă că moștenitorii reclamanților decedați urmăresc instanța ( Janowiec și alții c. Rusia [GC], nr. 55508/07 și nr. 29520/09, § 101, CEDO 2013, și Preda și alții, citată anterior, § 75. Prin urmare, Comisia va continua să trateze aceste cereri, în conformitate cu cererea moștenitorilor (a se vedea tabelul anexat pentru mai multe detalii). afirmă că, în pofida hotărârilor judecătorești prin care se recunosc drepturile lor de proprietate asupra acestor bunuri cu încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, statul membru în care se află își redobândește proprietatea asupra bunurilor lor; Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 10. Guvernul excită de la dreptul la liberă circulație, pentru nu Curtea reamintește că Curtea a examinat și a respins deja o excepție similară privind neobosirea căilor de atac interne referitoare la Legea nr. 10/2001 și la Legea nr. 165/2013 în cauze care priveau titluri de proprietate valabile și concurente privind același bun imobil ( Strâin și altele, § 56, Preda și altele, § 133 și 141, Dickmann și Gion , § 72 și 78, și Ana Ionescu și altele, § 23, toate cele menționate mai sus. Ea constată că nu există dovezi sau argumente noi care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea acestui aspect. Prin urmare, aceasta consideră că este necesar să se respingă excepția pe care o ridică în această privință. 13. Constatându-se că nu este vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, aceasta declară că este admisibil. Pe fond 14. Reclamanții susțin că, până în prezent, în cazul în care se află în imposibilitatea de a-și recupera bunurile sau, în absența acestora, de a primi compensații pentru pierderea acestor bunuri, le afectează dreptul de a-și respecta bunurile. 15. susține, pe de altă parte, că reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de legile de restituire și modificată prin Legea nr. 165/2013. 16. Curtea observă că, în speță, și reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de legislația de restituire, menționată anterior, sau ca domnul și domnul Rodan în cauza Preda și altele , sus-menționat, reclamanții au obținut decizii definitive prin care recunoașteau naționalizarea de către stat a bunurilor lor imobile și au dispus ca aceste bunuri să le fie restituite. Până în prezent, aceste decizii nu au fost nici contestate, nici anulate. Cu toate acestea, reclamanții nu au putut recupera posesia bunurilor menționate în tabelul anexat și nici nu au putut obține despăgubiri pentru această privare de proprietate 17. Curtea amintește că a considerat deja că dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză constituia o privare în sensul celei de-a doua teze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la acesta, în pofida faptului că a considerat deja că o cale de atac constituie o cale de atac în sensul celei de-a doua teze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. (1) și că, în lipsa unei despăgubiri, o astfel de privare implică o sarcină disproporționată și excesivă care încalcă dreptul său la respectarea proprietăților sale, garantată prin art. 1 din Protocolul nr. 1 (Preda și altele), § 146 și 148 149, Dickmann și Gion, § 103 104, și Ana Ionescu și altele, § 30, toate menționate anterior. Comisia constată că Ö nu a prezentat niciun fapt sau argument care să o convingă să ajungă la o concluzie diferită în prezenta cauză. Õ Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să ajungă la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 6531/05 afirmă că vânzarea către locatari a unui apartament a condus la faptul că a dus la executarea hotărârii definitive din 17 aprilie 2001 a instanței judecătorești de apel care se referă la statul în care se află imobilul lor, ceea ce ignoră art. 6 din Convenție, astfel cum a fost formulat în părțile sale relevante în speță Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Constatând că aceasta nu este în mod vădit nefondată sau inadmisibilă pentru un motiv prevăzut în art. 35 din Convenție, Curtea declară că acest lucru este admisibil. Cu toate acestea, având în vedere concluziile sale menționate la punctul 18 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului acestuia (a se vedea în acest sens Barcanescu c. România, nr. 75261/01, §§ 36-37, 12 octombrie 2006). PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALE CONVENȚIEI 21. 6531/05, 17182/05 și 28791/07, reclamanții formulează diferite obiecții pe teren la art. 6 din Convenție. Având în vedere toate elementele de care dispune și în măsura în care este competentă pentru a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin art. 6 din Convenție. 22. În consecință, aceste obiecții sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (a) și 4 din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 24. În 2015, unii dintre aceștia și-au actualizat primele cereri la invitația Curții. 25. Guvernul a transmis observații ca răspuns la cererile originale și actualizate de satisfacție echitabilă prezentate de solicitanți. 26. Pentru a-și justifica cererile privind prejudiciul material și răspunsurile în această privință, reclamanții și guvernul au furnizat unul sau mai multe dintre următoarele documente (a) rapoarte de expertiză tehnică pregătite de experți înregistrați, fie către Ministerul Justiției, fie ca membri ai Asociației Naționale a Experților (inclusiv ANEVAR) (a se vedea art. 4 din Legea nr. 165/2013 și Preda și altele, citată anterior, punctul 70). Pagubă materială 27. Curtea la Õa declarat în mai multe ocazii, o hotărâre în care se constată o încălcare atrage după sine o obligație juridică pentru statul pârât de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32 CEDH 2000 XI și Guiso-Gallisay c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 58858/00, § 90, 22 decembrie 2009). 28. În circumstanțele prezentei cauze, Comisia consideră că restituirea bunurilor imobile în cauză ar plasa pe cât posibil reclamanții într-o situație echivalentă cu cea în care aceștia s-ar fi aflat și și-ar fi pierdut locul de muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât ar trebui să plătească reclamanților, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunurilor lor (Preda și altele, citată anterior, § 163, și Ana Ionescu și altele, citată anterior, §§ 39). 30. În ceea ce privește sumele solicitate pentru lipsa de câștig, Curtea nu poate specula cu privire la posibilitatea și randamentul închirierii imobilelor în cauză, aceste elemente depind de mai mulți factori (a se vedea, de exemplu, Ana Ionescu și alții, citată anterior, § 40 și Buzatu c. România (satisfacție echitabilă), n 34642/97, § 18, 27 Prin urmare, Comisia respinge această parte a cererii. 31. Curtea observă că există o mare discrepanță între estimările făcute de reclamanți cu privire la valoarea proprietăților lor și cele realizate de guvern. Având în vedere informațiile, inclusiv documentele prezentate de părți, de care dispune cu privire la prețurile de vânzare cu amănuntul pe piața locală și jurisprudența sa constantă în cauze similare (ana Ionescu și altele, citată anterior, § 42, împreună cu trimiterile menționate mai sus), Comisia consideră rezonabilă și echitabilă, în sensul art. 41 din Convenție, să acorde reclamanților, pentru daune materiale, sumele indicate în tabelul anexat. Curtea consideră că ingerința gravă care a fost introdusă în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor nu poate fi compensată în mod corespunzător prin simpla constatare a unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1. 41 din Convenție, Comisia decide să aloce reclamanților, pentru daune morale, sumele indicate în tabelul anexat. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 33. Recurenta care a introdus cererea nr 31560/04 nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. În consecință, Curtea nu îi alocă nici o sumă în acest sens (a se vedea tabelul anexat). 34. În ceea ce privește reclamanții celorlalte cereri, Curtea consideră că este rezonabil, având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, să le aloce sumele indicate în tabelul anexat, indiferent de costuri. Interese moratorii 35. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L de a anexa la Convenție cererile de declarare a căii de atac în ceea ce privește o hotărâre judecătorească întemeiată pe art. 1 din Protocolul nr. 1 și, în plus, cererea nr. 6531/05 în ceea ce privește executarea unei hotărâri judecătorești întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenție Declară cererile inadmisibile pentru surplusul menționat că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. în cazul în care nu există nici un motiv pentru care să nu se ia o decizie în temeiul articolului 6 din Convenția pentru rejudecare nr. 6531/05 A spus că statul pârât trebuie să restituie reclamanților, în termen de trei luni, clădirile în cauză în caz contrar, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă care poate fi datorată acestor sume cu titlu de impozit, pentru daune materiale în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în același termen de trei luni, sumele indicate în tabelul anexat, plus orice sumă care poate fi datorată acestor sume cu titlu de impozit de către reclamanți, pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată, pe care sumele astfel indicate vor fi să convertească în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, cu excepția sumelor alocate reclamanților cererilor nr. 31560/04 și 17182/05 de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererilor de satisfacție echitabilă. Prezentat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 29 septembrie 2020, în temeiul articolului 2 și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Ilse Freiwirth Branko Lubarda Grefier Adjunct Președinte ANEXA Numărul și data de la care se introduce cererea, anul nașterii locul de reședință, cetățenia reprezentantă a reclamantului Immeuble în cauză Decizia internă prin care se recunoaște dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului decizia internă prin care se recunoaște dreptul de proprietate al terților asupra imobilului pe care se bazează satisfacția echitabilă A) daune materiale și morale B) cheltuieli și cheltuieli de judecată 31560/04 16/08/2004 Iolanda BÜTTNER n. 1930 d. 2016 București romanesc Moștenitor Bogdan GHENU 1956 Țările de Jos Immeuble Sis la Constanța, rue Negru Voda, nr 5, compus din trei apartamente Hotărârea din 1 martie 2000 a tribunalului departamental din Constanța, definitivă ca urmare a unei hotărâri din 19 iunie 2002 a Tribunalului de apel din Constanța Hotărârea din 28 aprilie 2004 a Tribunalului de apel din Constanța A) 177 500 EUR (172 500 EUR + 5 000 EUR) B) - 6531/05 31/01/2005 Adrian Tipă POPESCU 1936 Drobeta-Turnu Severin România Sergiu POPESCU 1933 Drobeta-Turnu Severin Romanian Apartament nr 1 intr-o cladire situata in Bucuresti, 4 raion, rue Constantin Bozianu, n Hotărâre definitivă din 17 aprilie 2001 a instantei de apel din Bucuresti. Hotărârea definitivă din 22 septembrie 2004 a instantei de apel din Bucuresti A) 202 000 EUR (197 000 EUR + 5 000 EUR) impreuna cu reclamantii B) 500 EUR impreuna cu reclamantii 17182/05 08/05/2005 Nikolaus KRIVINYI n. 1940 d. 2013 Viena austriacă Moștenitor 1 Georg KRIVINYI n. 1943 d. 2018 Moștenitor 2 Wolfgang WIEDNER 1946 Viena austriacă Alexandra RĂZVAN MIHALCEA Immeuble Sis la Timișoara, rue Sorin Titl, nr 14, compus din patru apartamente Încetarea Tribunalului de Apel din Timișoara din 15 noiembrie 2004 Hotărârea definitivă a instanței de apel din Timișoara din 23 noiembrie 2006 A) 234 710 EUR (229 710 EUR + 5 000 EUR) B) 10 000 EUR 28791/07 03/04/2007 Petre Cristian WEIGEL n. 1930 d. 2011 București Germania/Româna Moștenitori Iuliana WEIGEL 1940 București Romano-Christian WEIGEL 1975 București română Emilia WEIGEL 1922 Wiesbaden German Mihai WEIGEL 1953 Hattersheim am Main German Alexander Georg WEIGEL 1948 Wiesbaden German Mihai Vladimir HOLBAN Apartament nr 6 într-o clădire situată în București, Boulevard Carol I, n Judecată definitivă din 14 mai 1999 a Tribunalului de Primă Instanță din București Hotărârea definitivă din 12 octombrie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din București din București (A) 185 244 EUR (180 244 EUR pentru daune materiale, împreună cu reclamanții, în funcție de cotele lor succesoare + 5 000 EUR împreună cu reclamanții) B) 600 EUR împreună cu recurentele 58115/08 28/10/2003 Petre Cristian WEIGEL 1930- 2011 București Germană/Română Moștenitori Iuliana WEIGEL 1940 București Romane zz/Fan-Creștin WEIGEL 1975 București România Apartamente nr 1 și 2 într-o clădire situata la București, Boulevard Carol I, n Judecata definitivă din 14 mai 1999 a Tribunalului de Primă Instanță din București Hotărârea definitivă din 3 aprilie 2003 (emis la net la 7 mai 2003) din curtea de apel din București (apartamentul n Hotărârea definitivă din 5 iunie 2003 a instanței de apel din București (apartamentul n A) 154 000 EUR (150 000 EUR + 4 000 EUR în comun cu reclamanții) B)