LIQUIDATION ESTATE OF THE COMMERCIAL COMPANY POLJIČAN-RAŠICA D.O.O. v. CROATIA

Comunicat la 10 februarie 2020 Publicat la 2 martie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 39761/18 LIQUIDAȚIE ESTATEA COMPANIEI COMERCIALE POLJIČAN-RAŠICA D.O.O. împotriva Croației depusă la 16 august 2018 Cererea se referă la refuzul autorităților de stat de a permite importul de carne pentru care societatea reclamantă a deținut o licență de import validă datorită introducerii unui interdicție de import, precum și la respingerea ulterioară a cererii de compensare a societății solicitantă pentru pierderea rezultată a profiturilor, în ciuda constatării că interdicția nu ar fi trebuit să fie aplicată în cazul societății solicitantă. Societatea reclamantă (mai precis, activele societății încheiate) se plâng că autoritățile naționale au încălcat drepturile sale garantate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Întrebări către părți Aplicarea interdicției de import în cazul societății solicitantă A constituit o ingerință în dreptul societății la bucurarea pașnică a bunurilor sale? Dacă da, aplicarea interdicției și refuzul ulterior al instanțelor interne de a acorda compensații pentru pierderea profitului societății reclamante în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, a fost legală această interferență, a urmărit un obiectiv legitim în interesul public sau general și a fost proporțional cu obiectivul urmărit? A impus o sarcină disproporționată și excesivă societății reclamante?

Communicated on 10 February 2020

Published on 2 March 2020

FIRST SECTION

Application no. 39761/18

LIQUIDATION ESTATE OF THE COMMERCIAL COMPANY POLJIČAN-RAŠICA D.O.O.

against Croatia

lodged on 16 August 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the State authorities’ refusal to allow the import of meat for which the applicant company held a valid import licence due to the introduction of an import ban, as well as the domestic courts’ subsequent dismissal of the applicant company’s claim for compensation for the resultant loss of profits despite the finding that the ban should not have been applied in the applicant company’s case. The applicant company (more precisely, the assets of the wound up company) complains that the domestic authorities violated its rights guaranteed under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the application of the import ban in the applicant company’s case constitute an interference with the company’s right to the peaceful enjoyment of its possessions?

2.

If so, was the application of the ban and the domestic courts’ subsequent refusal to award compensation for the loss of profit to the applicant company in accordance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In particular, was that interference lawful, did it pursue a legitimate aim in the public or general interest and was it proportionate to the aim pursued? Did it impose a disproportionate and excessive burden on the applicant company?