JIVAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
JIVAN v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 13 februarie 2020 Publicat la 2 martie 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 62250/19 Ioan-Doroteu JIVAN împotriva României depusă la 22 noiembrie 2019 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la acuzațiile că autoritățile interne au evaluat în mod încorect severitatea handicapului reclamantului, privand-l astfel de posibilitatea de a beneficia de un asistent personal. Reclamantul, care are 88 de ani, are un picior parțial amputat și suferă de mai multe afecțiuni medicale. Folosește un scaun cu rotile pentru a se muta în jurul valorii. El este în prezent ajutat în activitățile sale zilnice de către fiul său. Comisia pentru protecția adulților cu handicap a evaluat acordurile de viață ale reclamantului și compatibilitatea acestora cu situația sa medicală și a concluzionat că reclamantul a fost sever dezactivat și a avut nevoie de un asistent personal. O evaluare ADL separată a starei reclamantului („activitățile de viață zilnică”) a ajuns la aceeași concluzie. Într-o decizie finală din 22 mai 2019 (dosarul nr. 88/111/CA/2019-R), Curtea de Apel Oradea a constatat că, în ciuda evaluărilor de mai sus, starea medicală principală a reclamantului (amputarea parțială a piciorului) nu a fost calificată prin lege ca fiind o „incapacitate severă” (Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalitate de Oportunitate). În consecință, instanța a decis că el nu ar putea beneficia de un asistent personal. Reclamantul se plânge că instanța internă nu a efectuat o evaluare complexă a handicapului și a condiției sale medicale, conform legii (capitolul 7, secțiunea III.1 din Ordinul Ministerului nr. 762/2007). El se plânge, de asemenea, de durata acestor proceduri, susținând că, în amânarea examinării acțiunii sale, instanța internă nu a luat în considerare vârsta și dificultățile pe care le întâlnește în viața sa zilnică. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată, în contravenție cu art. 8 din Convenție, în ceea ce privește modul în care Curtea de Apel Oradea (decizia finală din 22 mai 2019) a evaluat situația sa și a aplicat standardele juridice relevante (în special capitolul 7, secțiunea III.1 din Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului muncii, familiei și egalității de oportunități)? Durata procedurii civile care dădea naștere Curtei de Apel Oradea a fost decizia finală din 22 mai 2019 în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?