LUCA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
LUCA v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 24 februarie 2020 Publicat la 16 martie 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 20837/18 Alexandru-Radu LUCA împotriva României depusă la 14 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea a fost inițiată în procedurile penale deschise de autoritățile împotriva reclamantului pentru patru acte de complicitate în favoarea fraudei, presupus că a fost comis în calitate de broker de împrumut și a ajutat persoanele private să obțină împrumuturi de la o bancă. La 20 august 2014, judecătorul pre-judecător a solicitat să examineze legalitatea acuzației reclamantului și a probelor colectate în dosarul de probă au declarat validă a acuzării și dovezile legale și au ordonat începerea procesului. Prin o hotărâre finală din 18 decembrie 2017 (comunicată reclamantului la 22.05.2018), Curtea de Apel a examinat meritele cauzei și a condamnat reclamantul de patru acte de complicitate la fraudă și a condamnat-o la 3 ani și 6 luni de închisoare. Reclamantul a susținut că procedura preliminară a judecătorului era nedrept și a încălcat drepturile sale garantate de art. 6 din Convenție, deoarece nu erau adversare, au avut loc în camere, în absența sa și a avocatului său și fără ca reclamantul și avocatul său să fie convocat sau pentru reprezentarea reclamantului. În plus, el a fost privat de posibilitatea de a fi contestat hotărârea judecătorului înainte de judecată, deoarece nu a avut posibilitatea de a prezenta motive care să susțină provocarea împotriva deciziei menționate anterior, deoarece motivele decizia judecătorului înainte de judecată nu erau disponibile pentru el în momentul în care a redactat provocarea. Reclamantul a avut un proces echitabil în determinarea acuzației penale împotriva acestuia în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special, dreptul de apărare al reclamantului a fost afectat în mod astfel încât să întâmpine în întregime acțiunea penală împotriva acestuia în sensul articolului 6 din Convenție, având în vedere că (i) procedurile preliminare ale judecătorului nu ar fi fost inverse, au avut loc în sediile, în absența reclamantului și a avocatului său și fără ca avocatul său să fie convocat sau reprezentat, și (ii) reclamantul a fost privat de posibilitatea de a contesta decizia judecătorului în prealabil deoarece nu a avut posibilitatea de a prezenta motive care să susțină contestarea împotriva deciziei respective?