CtEDO 25.02.2020 Auto

ARUSHANYAN v. ARMENIA

RESPONDENT
ARM
HOTĂRÂRE
25.02.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ARUSHANYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 79501/12 Ashot ARUSHANYAN împotriva Armenia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 25 februarie 2020 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Armen Harutyunyan, Pere Pastor Vilanova, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 4 decembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 martie 2019 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ashot Arushanyan, este un național armenian, care s-a născut în 1986 și locuiește în Hrazdan, Armenia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl L. Simonyan, un avocat practicant în Yerevan. Guvernul armenian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl G. Kostanyan, și ulterior de dl Y. Kirakosyan, reprezentant al Republicii Armenia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție că detenția sa între 24 septembrie 2012 și 30 În ianuarie 2013 și începând cu 28 octombrie 2013 au fost arbitrare și ilegale, faptul că detenția sa între 23 iulie și 28 octombrie 2013 nu s-a bazat pe o decizie judiciară și că instanțele interne nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția sa. Reclamantul s-a plâns că detenția sa între 24 septembrie 2012 și 30 Ianuarie 2013 și începând cu 28 octombrie 2013 au fost arbitrare și ilegale, că detenția sa între 23 iulie și 28 octombrie 2013 nu s-a bazat pe o decizie de judecată și că instanțele interne nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția sa. El s-a bazat pe art. 5 §§ 1 și 3 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 martie 2019, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Eu, dl Yeghishe Kirakosyan, Reprezentantul Guvernului Armenia în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul armenian recunoaște că, în ceea ce privește detenția reclamantului din 24 septembrie 2012 până la 30 ianuarie 2013 și începând cu 28 octombrie 2013, deciziile de autorizare a detenției sale în cursul acestei perioade nu au permis o protecție adecvată împotriva arbitrației și îndeplinesc cerințele de licență în sensul articolului 5 § 1 din Convenție, în ceea ce privește detenția reclamantului din 23 iulie până la 28 octombrie 2013, această detenție nu a fost legală în sensul articolului 5 § 1 din Convenție, ținând cont de faptul că nu a existat nicio decizie de instanță care să autorizeze detenția sa în cursul acestei perioade. În plus, instanța internă nu a furnizat motive „relevante și suficiente” pentru detenția reclamantului, conform articolului 5 § 3 din Convenție. Guvernul Republicii Armenia, recunoaștend încălcarea drepturilor reclamantului, oferă reclamantului Ashot Arushanyan suma de 9 000 EUR pentru a acoperi orice daune suportate de el. Suma menționată anterior va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă și va fi convertită în drame armeni la rata aplicabilă la data plății plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. În acest caz, guvernul, având în vedere criteriile care iese din jurisprudența Curții în ceea ce privește atunci când este necesar să se decidă să elimine cererea cu referire la art. 37 § 1 litera (c) pe baza declarației unilaterale făcute de guvern, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului, sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, și invită Curtea să atace prezentul caz din lista cazurilor. Prin scrisoarea din 15 aprilie 2019, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, și anume cuantumul compensației propuse. Curtea reiterează faptul că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a înființat, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Armeniai, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție în situații similare (a se vedea, de exemplu, Yeloyev c. Ucraina , nr. 17283/02, § 52-55, 6 noiembrie 2008; Kharchenko c. Ucraina , nr. 40107/02, §§ 73-76, 10 februarie 2011; Poghosyan c. Armenia , nr. 44068/07, § 60, 20 decembrie 2011; Piruzyan c. Armenia , nr. 33376/07, § 81, 26 iunie 2012 și Ara Harutyunyan c. Armenia , nr. 629/11, §§ 30-37, 20 octombrie 2016). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului Krzysztof Wojtyczek

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă