Parikidis și alții împotriva Greciei

Comunicată la 4 martie 2020 Publicată la 23 martie 2020 SECȚIUNEA întâi Cerere nr. 46625/14 Grigorios PARIKIDIS și altele împotriva Greciei introduse la 23 iunie 2014 OBIECTUL L 018 m2 care includea două terenuri aparținând reclamanților. L 1929/1991 la 0,73 EUR pe metru pătrat, fără consultarea și fără informarea prealabilă a reclamanților și fără informarea autorităților cu privire la valoarea fiscală a terenurilor din această regiune. Conform acestei legi, era imposibil să se construiască atât pe această suprafață, cât și pe aceasta să se desfășoare lucrări agricole. Reclamanții au fost informați cu privire la expropriere în martie 2007, când au fost împiedicați să-și areze terenurile. Potrivit reclamanților, la acea dată, valoarea comercială a metrului pătrat în regiunea s … În 2007, Tribunalul de Primă Instanță i-a recunoscut pe reclamanți ca având dreptul la orice indemnizație care le-ar fi datorată pentru restricțiile impuse dreptului lor de proprietate.

19801/2009, Tribunalul de Primă Instanță din Salonic a recunoscut că restricțiile privind proprietatea reclamanților constituiau o expropriere și a stabilit valoarea provizorie a despăgubirii la 25 EUR/m2. Prin hotărârea nr. 2175/2011, instanța de apel din Salonic a dat dreptul la cererea autorităților, a recunoscut aplicabilitatea în speță a articolului 4 din Legea nr. 1929/91 și a declarat inadmisibilă cererea de despăgubire a reclamanților. Prin Hotărârea nr. 2081/2013, Curtea de Casație a conchis hotărârea Curții a Curții a Uniunii Europene. Reclamanții invocă încălcări ale articolelor 1 din Protocolul nr. 1 și 6 și 13 din convenție. Procedura prevăzută la art. 4 din Legea nr. 4 a fost respectată atât în ceea ce privește stabilirea cuantumului acesteia, cât și în ceea ce privește mijloacele de contestare a acesteia?

1929/1991 pentru a permite unui proprietar al cărui teren a fost blocat în temeiul acestei legi să conteste în justiție decizia prefectului de stabilire a despăgubirii datorate este compatibilă cu cerințele dreptului de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 alin. (1) din Convenție?

Communiquée le 4 mars 2020 Publié le 23 mars 2020

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 46625/14 Grigorios PARIKIDIS et autres contre la Grèce introduite le 23 June 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

En 1994, en vue de la construction d’un gazoduc dans la région de Thessalonique, le ministre de l’Industrie procéda à l’expropriation d’une superficie de 146 018 m² qui comprenait deux terrains appartenant aux requérants. L’indemnité d’expropriation de ces terrains fut déterminé par le préfet (et non par les tribunaux) en application d’une procédure spéciale prévue à l’article 4 § 1 de la loi n o 1929/1991, à 0,73 euros au mètre carré, sans consultation et sans information préalable des requérants et sans que les autorités se renseignent sur la valeur fiscale des terrains dans cette région. Conformément à cette loi, il était impossible tant de construire dans cette superficie que d’effectuer de travaux agricoles.

Les requérants furent informés de l’expropriation en mars 2007 lorsqu’ils furent empêchés de labourer leurs terrains. Selon les requérants, à cette date, la valeur commerciale du mètre carré dans la région s’élevait à 60 euros et la valeur fiscale à 5 euros. Les requérants saisirent alors les juridictions civiles. En 2007, le tribunal de première instance reconnut les requérants comme ayants-droit de toute indemnité qui leur serait due pour les restrictions apportées à leur droit de propriété. Par un autre jugement n o 19801/2009, le tribunal de première instance de Thessalonique reconnut que les restrictions à la propriété des requérants constituaient une expropriation et fixa le montant provisoire de l’indemnité à 25 euros/m².

Par un arrêt n o 2175/2011, la cour d’appel de Thessalonique fit droit à l’appel des autorités, reconnut l’applicabilité en l’espèce de l’article 4 de la loi n o 1929/1991 et déclara irrecevable la demande d’indemnisation des requérants. Par un arrêt n o 2081/2013, la Cour de cassation confirma l’arrêt de la Cour d’appel. Les requérants allèguent des violations des articles 1 du Protocole n o 1 et 6 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les modalités d’indemnisation des requérants en l’espèce, tant du point de vue de la fixation du montant de celle-ci que de celui du moyen permettant de la contester, ont-ils respecté le juste équilibre entre la sauvegarde du droit de propriété et les exigences de l’intérêt général voulu par l’article 1 du Protocole n o 1 ? 2. La procédure prévue par l’article 4 de la loi n o 1929/1991 pour permettre à un propriétaire dont le terrain a été bloqué en vertu de cette loi de contester en justice la décision du préfet fixant l’indemnisation due est-elle compatible avec les exigences du droit d’accès à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ?