Filat împotriva Republicii Moldova

Comunicată la 10 martie 2020 Publicată la 30 martie 2020 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS n 11657/16 Vladimir FILAT împotriva Republicii Moldova introdusă la 8 decembrie 2015 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE LEFFAR Cererea se referă, pe de o parte, la o încălcare a prezumției de nevinovăție și, pe de altă parte, la lipsa unei căi de atac pentru a verifica legalitatea detenției. În perioada 2009-2013, reclamantul a fost prim-ministru al Republicii Moldove și, începând din 2014, a deținut un mandat de deputat. În cadrul unei ședințe publice organizate de Parlament la 15 octombrie 2015, procurorul general al Republicii Moldova a solicitat ridicarea imunității parlamentare a reclamantului din cauza suspiciunilor de corupție pasivă și de trafic de influență.

În fața deputaților, președintele Parlamentului a citit cererea scrisă a procurorului general și a anunțat, printre altele, că reclamantul a șantajat și a primit în mod ilegal de la un om de afaceri, I.Ș., peste 60 de milioane de dolari. În aceeași zi, deputații au decis să ridice imunitatea reclamantului și, în urma acestuia, acesta a fost arestat. Mai târziu, judecătorii l-au pus pe reclamant în arest provizoriu. La 27 iunie 2016, Tribunalul din Buiucani (Chișinău) l-a condamnat pe reclamant la nouă ani de închisoare pentru corupție pasivă și trafic de influență. În același timp, acesta a decis să prelungească reținerea provizorie a acestuia până când hotărârea pronunțată a devenit definitivă.

Prin hotărârea din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel din Chișinău a confirmat vinovăția reclamantului și pedeapsa cu închisoarea pronunțată de prima instanță. Aceasta nota, printre altele, că perioada de detenție provizorie a persoanei în cauză în perioada 15 octombrie 2015-11 noiembrie 2016 trebuia să fie dedusă din pedeapsa aplicată. Invocând art. 5 alineatul (4) din convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac pentru a verifica legalitatea detenției provizorii prelungite prin hotărârea din 27 iunie 2016 a primei instanțe. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, acesta invocă, de asemenea, o încălcare a prezumției de nevinovăție din cauza declarațiilor făcute de reprezentanții statului în timpul ședinței din 15 octombrie 2015 a Parlamentului.

Întrebări adresate părților Având în vedere dreptul intern, astfel cum este aplicat în speță de către instanțele naționale, art. 5 alineatul (4) din convenție era aplicabil în ceea ce privește deținerea de către reclamant între condamnarea sa de către prima instanță și momentul în care această condamnare a devenit definitivă (Stollen [43] c. Germania, nr. 8844/12, § 36, 7 septembrie 2017) • În temeiul articolului 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul avea la dispoziție o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea deținerii sale în perioada menționată anterior (Idalov c. Rusia [GC], n 5826/03, § 161, 22 mai 2012) Declarațiile care îl vizează pe solicitant, făcute de reprezentanții statului în timpul ședinței Parlamentului din 15 octombrie 2015, au respectat prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alin. (2) din Convenție (a se vedea, printre altele, Butkevičius c. Lituania, nr. 48297/99, § 49 și 53, CEDH 2002 II (extracte) și Fatullayev c. Azerbaidjan, n 40984/07, § 159-16, 22 aprilie 2010) Guvernul Moldovei este invitat să furnizeze informații cu privire la stadiul procedurilor interne referitoare la reclamant și la situația actuală a acestuia.

Communiquée le 10 mars 2020 Publié le 30 mars 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 11657/16 Vladimir FILAT contre la République de Moldova introduite le 8 décembre 2015

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne des allégations, d’une part, de violation de la présomption d’innocence et, d’autre part, d’absence de recours pour vérifier la légalité de la détention. Entre 2009 et 2013, le requérant fut Premier ministre de la République de Moldove. À partir de 2014, il exerçait un mandat de député. Dans le cadre d’une séance publique tenue par le Parlement le 15 octobre 2015, le procureur général de la République de Moldova demanda la levée de l’immunité parlementaire du requérant en raison des soupçons de corruption passive et de trafic d’influence. Devant les députés, le président du Parlement donna lecture de la demande écrite du procureur général et énonça, entre autre, que le requérant avait extorqué et reçu illégalement de la part d’un homme d’affaire, I.Ș., plus de 60 millions de dollars.

Ces affirmations furent relayées par les médias. Le même jour, les députés décidèrent de lever l’immunité du requérant et, dans la foulée, celui-ci fut arrêté. Par la suite, les juges placèrent le requérant en détention provisoire. Le 27 juin 2016, le tribunal de Buiucani (Chișinău) condamna le requérant à neuf ans d’emprisonnement pour corruption passive et trafic d’influence. En même temps, il décida de prolonger la détention provisoire de l’intéressé jusqu’à ce que le jugement rendu devînt définitif. Par un arrêt du 11 novembre 2016, la cour d’appel de Chișinău confirma la culpabilité du requérant ainsi que la peine d’emprisonnement prononcées par la première instance. Elle notait, entre autres, que la période de détention provisoire de l’intéressé du 15 octobre 2015 au 11 novembre 2016 devait être déduite de la peine infligée.

Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint d’une absence de recours pour vérifier la légalité de sa détention provisoire prolongée par le jugement du 27 juin 2016 de la première instance. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, il allègue également une violation de la présomption d’innocence en raison des déclarations faites par les représentants de l’État pendant la séance du 15 octobre 2015 du Parlement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Compte tenu du droit interne tel qu’appliqué en l’espèce par les tribunaux nationaux, l’article 5 § 4 de la Convention était-il applicable relativement à la détention subie par le requérant entre sa condamnation par la première instance et le moment où cette condamnation est devenue définitive ( Stollenwerk c. Allemagne , n o 8844/12, § 36, 7 septembre 2017) ? Dans l’affirmative, le requérant avait-il à sa disposition, conformément à l’article 5 § 4 de la Convention, une procédure effective au travers de laquelle il pouvait contester la légalité de sa détention pendant la période précitée ( Idalov c. Russie [GC], n o 5826/03, § 161, 22 mai 2012) ? 2. Les déclarations visant le requérant, faites par les représentants de l’État pendant la séance du Parlement du 15 octobre 2015, ont-elles respecté la présomption d’innocence garantie par l’article 6 § 2 de la Convention (voir, entre autres, Butkevičius c. Lituanie , n o 48297/99, §§ 49 et 53, CEDH 2002 ‑ II (extraits), et Fatullayev c. Azerbaïdjan , n o 40984/07, §§ 159-160, 22 avril 2010) ? 3. Le gouvernement moldave est invité à fournir des renseignements sur l’état des procédures internes concernant le requérant et sur la situation actuelle de celui-ci.