FILAT c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
FILAT c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2020)
Comunicată la 10 martie 2020 Publicată la 30 martie 2020 A DOUA SECȚIUNE RĂSPUNS n 11657/16 Vladimir FILAT împotriva Republicii Moldova introdusă la 8 decembrie 2015 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE LEFFAR Cererea se referă, pe de o parte, la o încălcare a prezumției de nevinovăție și, pe de altă parte, la lipsa unei căi de atac pentru a verifica legalitatea detenției. În perioada 2009-2013, reclamantul a fost prim-ministru al Republicii Moldove și, începând din 2014, a deținut un mandat de deputat. În cadrul unei ședințe publice organizate de Parlament la 15 octombrie 2015, procurorul general al Republicii Moldova a solicitat ridicarea imunității parlamentare a reclamantului din cauza suspiciunilor de corupție pasivă și de trafic de influență. În fața deputaților, președintele Parlamentului a citit cererea scrisă a procurorului general și a anunțat, printre altele, că reclamantul a șantajat și a primit în mod ilegal de la un om de afaceri, I.Ș., peste 60 de milioane de dolari. În aceeași zi, deputații au decis să ridice imunitatea reclamantului și, în urma acestuia, acesta a fost arestat. Mai târziu, judecătorii l-au pus pe reclamant în arest provizoriu. La 27 iunie 2016, Tribunalul din Buiucani (Chișinău) l-a condamnat pe reclamant la nouă ani de închisoare pentru corupție pasivă și trafic de influență. În același timp, acesta a decis să prelungească reținerea provizorie a acestuia până când hotărârea pronunțată a devenit definitivă. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel din Chișinău a confirmat vinovăția reclamantului și pedeapsa cu închisoarea pronunțată de prima instanță. Aceasta nota, printre altele, că perioada de detenție provizorie a persoanei în cauză în perioada 15 octombrie 2015-11 noiembrie 2016 trebuia să fie dedusă din pedeapsa aplicată. Invocând art. 5 alineatul (4) din convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac pentru a verifica legalitatea detenției provizorii prelungite prin hotărârea din 27 iunie 2016 a primei instanțe. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, acesta invocă, de asemenea, o încălcare a prezumției de nevinovăție din cauza declarațiilor făcute de reprezentanții statului în timpul ședinței din 15 octombrie 2015 a Parlamentului. Întrebări adresate părților Având în vedere dreptul intern, astfel cum este aplicat în speță de către instanțele naționale, art. 5 alineatul (4) din convenție era aplicabil în ceea ce privește deținerea de către reclamant între condamnarea sa de către prima instanță și momentul în care această condamnare a devenit definitivă (Stollen [43] c. Germania, nr. 8844/12, § 36, 7 septembrie 2017) • În temeiul articolului 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul avea la dispoziție o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea deținerii sale în perioada menționată anterior (Idalov c. Rusia [GC], n 5826/03, § 161, 22 mai 2012) Declarațiile care îl vizează pe solicitant, făcute de reprezentanții statului în timpul ședinței Parlamentului din 15 octombrie 2015, au respectat prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alin. (2) din Convenție (a se vedea, printre altele, Butkevičius c. Lituania, nr. 48297/99, § 49 și 53, CEDH 2002 II (extracte) și Fatullayev c. Azerbaidjan, n 40984/07, § 159-16, 22 aprilie 2010) Guvernul Moldovei este invitat să furnizeze informații cu privire la stadiul procedurilor interne referitoare la reclamant și la situația actuală a acestuia.