PAPAGEORGOPOULOS c. GRÈCE

A fost comunicată la 18 martie 2020 Publicată la 25 mai 2020 prima secțiune Cerere nr. 49875/18 Vasilios PAPAGEORGOPOULOS împotriva Greciei introdusă la 10 octombrie 2018 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE cererea se referă la o procedură penală împotriva reclamantului care a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru complicitate la delapidări de fonduri. Reclamantul susține că această procedură era contrară cerințelor articolului 6 alineatul (1) din cauza componenței instanței care a examinat cererea sa și a motivării insuficiente a hotărârii Curții de Casație care a respins recursul. Recurentul a fost primar în Salonic între 1998 și 2010.În 2013, tribunalul din Salonic, compus din trei membri și hotărând ca instanță de primă instanță, l-a condamnat la o condamnare pe viață pentru complicitate prin omisiune de deturnare de fonduri în valoare de 17 962 336 de euro, în detrimentul municipiului Salonic.

Curtea de apel din Salonic, compusă din cinci membri și acționând în instanță în acțiune, a confirmat condamnarea, dar a redus sentința la 12 ani de reculegere.

lipsa de motivare adecvată a hotărârii instanței judecătorești care acționează în apel, întrucât lanjurisdicția faptelor astfel cum sunt stabilite de aceasta nu a fost suficientă pentru a demonstra complicitatea lipsei de motivare adecvată a hotărârii instanței judecătorești care acționează în apel în ceea ce privește existența unui dol din partea sa nulitatea absolută a procedurii din cauza componenței greșite a instanței care acționează în apel nulitatea absolută a procedurii din cauza faptului că constatarea vinovăției s-a întemeiat numai pe declarațiile co-acuzatului său, neluarea în considerare a anumitor elemente de probă determinante lipsa motivării adecvate a hotărârii instanței judecătorești în apel în ceea ce privește luarea în considerare a anumitor elemente care mergeau în direcția confirmării declarațiilor co-inculpatului neluarea în considerare a declarațiilor martorilor cu descărcare de gestiune.

Prin hotărârea nr. 469/2018, Curtea de Casație a respins recursul. Președinția instanței judecătorești compus din cinci judecători de către președintele P.K. și nu de către președintele K.Kh., care fusese tras la sorți pentru a o prezida și a fost prezidată efectiv la 22 octombrie 2013, satisface aceasta obligația unei instanțe judecătorești stabilite prin lege 469/2018 a Cu r ț ii de Casație nu a fost suficient motivată și că cauza sa, în procedura care s-a încheiat prin această hotărâre, nu a fost auzită în mod echitabil, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție.

Communiquée le 18 mars 2020 Publié le 25 mai 2020

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 49875/18 Vasilios PAPAGEORGOPOULOS contre la Grèce introduite le 10 October 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une procédure pénale à l’encontre du requérant qui a été condamné à une peine de douze ans de réclusion pour complicité de détournements de fonds. Le requérant allègue que cette procédure était contraire aux exigences de l’article 6 § 1 en raison de la composition de la juridiction qui a examiné son appel et de la motivation insuffisante de l’arrêt de la Cour de cassation qui a rejeté son pourvoi. Le requérant était maire de Thessalonique de 1998 à 2010.En 2013, la cour d’appel de Thessalonique composée de trois membres et statuant comme juridiction de première instance le condamna à une peine de réclusion à perpétuité pour complicité par omission de détournement de fonds d’un montant de 17 962 336 euros, au détriment de la municipalité de Thessalonique.

La cour d’appel de Thessalonique, composée de cinq membres et statuant en juridiction d’appel confirma la condamnation mais réduisit la peine à douze ans de réclusion. Le requérant se pourvut en cassation.

Il invoquait : - le défaut de motivation adéquate de l’arrêt de la juridiction statuant en appel car l’exposé des faits tel qu’établi par celle-ci ne suffisait pas à démontrer la complicité ; - le défaut de motivation adéquate de l’arrêt de la juridiction statuant en appel en ce qui concerne l’existence d’un dol de sa part ; - la nullité absolue de la procédure en raison de la mauvaise composition de la juridiction statuant en appel - la nullité absolue de la procédure en raison du fait que le constat de culpabilité était fondé uniquement sur les déclarations de son co-accusé ; - la non-prise en considération de certains éléments de preuve déterminants ; - le défaut de motivation adéquate de l’arrêt de la juridiction statuant en appel en ce qui concerne la prise en compte de certains éléments qui allaient dans le sens de la confirmation des déclarations du co-accusé ; - la non-prise en considération des déclarations des témoins à décharge.

Par un arrêt n o 469/2018, la Cour de cassation rejeta le pourvoi.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La présidence de la cour d’appel composée de cinq juges par le président P.K. et non par la présidente K.Kh., qui avait été tirée au sort pour la présider et l’a effectivement présidée le 22 octobre 2013, satisfait-elle à l’exigence d’un tribunal « établi par la loi » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Le requérant est-il fondé à soutenir que l’arrêt n o 469/2018 de la Cour de cassation n’était pas suffisamment motivé et que sa cause, dans la procédure qui s’est achevée par cet arrêt, n’a pas été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ?