Decizie nr. 56 din 26.03.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 208 alin. (5) din Codul administrativ, ridicată de dna Laura Urschi, parte în dosarul nr. 3r-204/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dnele judecătoare Victoria Sîrbu și Lucia Bagrin și dl judecător Andrei Cașcaval din cadrul Curții de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 1 aprilie 2024, dna Laura Urschi a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Direcției generale asistență medicală și socială a Consiliului municipal Chișinău, solicitând anularea unor acte administrative. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, dna Laura Ursachi și-a concretizat cerințele și a solicitat constatarea nulității actelor administrative și repararea prejudiciului moral.

Printr-o încheiere din 17 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea a fost declarată inadmisibilă pe baza articolului 207 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ. Nefiind de acord cu încheierea pronunțată, dna Laura Urschi a contestat-o cu recurs.

La 19 septembrie 2025, dna Laura Urschi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 208 alin. (5) din Codul administrativ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetățenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege." Articolul 52 Dreptul de petiţionare „(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă." Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică „(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele: Articolul 207 Examinarea admisibilității acțiunii în contencios administrativ „[...] (2) Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: a) există o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept; b) există o încheiere judecătorească prin care s-a dispus încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunțat la acțiune sau și-a retras acțiunea într-un litigiu între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept sau că între parți s-a încheiat o tranzacție de împăcare; c) la aceeași sau la altă instanță de judecată se examinează o acțiune între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de drept; d) acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209; e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17; f) nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 208; [...]" Articolul 208 Respectarea procedurii prealabile „(1) Până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ se va respecta procedura prealabilă, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă autoritatea publică competentă decide cu privire la cererea prealabilă, deși termenul pentru depunerea cererii prealabile nu a fost respectat, acțiunea în contenciosul administrativ este oricum admisibilă. Această prevedere nu se aplică în cazul în care printr-un act administrativ individual este favorizat un terț. (3) Dacă procedura prealabilă nu este prevăzută de lege, acțiunea în obligare se admite numai în cazul în care reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere de emitere a actului administrativ individual. (4) O acțiune în realizare se admite numai dacă reclamantul a depus anterior la autoritatea publică competentă o cerere prin care a solicitat realizarea, tolerarea sau omiterea unei acțiuni. (5) O acțiune în constatare este admisibilă numai dacă reclamantul s-a adresat anterior la autoritatea publică competentă cu cerere de constatare ." ÎN DREPT A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

Autoarea excepției susține că norma contestată este formulată de o manieră imprecisă și neclară. Autoarea afirmă că a respectat procedura prealabilă înainte de inițierea acțiunii în contestare în fața instanței de judecată, însă pe parcursul examinării cauzei, aceasta și-a modificat solicitările inițiale. În această situație, pe baza prevederii contestate, petiționarii ar fi obligați să inițieze o nouă procedură prealabilă prin depunerea unei cereri corespunzătoare la autoritatea publică competentă.

În opinia autoarei, o asemenea interpretare ar contraveni prevederilor Codului administrativ și ale Legii cu privire la actele normative și ar face imposibilă repararea dreptului încălcat de o autoritate publică din cauza expirării termenelor de contestare a actelor administrative individuale.

Autoarea excepției susține că prevederea în discuție contravine articolelor 16, 20, 23, 26, 52 și 53 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte într-un proces și este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 208 alin. (5) din Codul administrativ. Curtea observă că prevederea atacată nu a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care acțiunea în contencios administrativ a fost declarată inadmisibilă din cauza nerespectării condițiilor prevăzute la articolul 208. Prin urmare, Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că autoarea excepției a invocat articolele 16 ( egalitatea) , 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle ), 26 (d reptul la apărare ), 52 ( dreptul de petiţionare ) și 53 ( dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică ) din Constituţie.

În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocate, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr. 107 din 29 august 2023, § 19).

Curtea observă că autoarea excepției nu a argumentat contradicția dintre prevederea contestată și articolul 26 din Constituție. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea l-ar înlocui pe autorul acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 75 din 13 iulie 2023, § 20; DCC nr. 171 din 7 decembrie 2023, § 28).

Referitor la capătul sesizării care pretinde incidenţa articolului 52 din Constituţie, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu contestă articolul 208 alin. (5) din Codul administrativ pe baza unor argumente care ar face incidente dreptul la petiţionare. Prin urmare, Curtea respinge ca inadmisibil acest capăt al sesizării.

Cu referire la critica de neconstituţionalitate a normei contestate raportată la articolele 20 şi 53 din Constituţie, Curtea reiterează că stabilirea unor condiţii de admisibilitate pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a accesului liber la justiţie. Curtea a reținut că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia (a se vedea DCC nr. 45 din 10 aprilie 2025, § 25).

În jurisprudența sa, Curtea a examinat critici referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile ca o condiţie de formulare a acţiunii în instanța de judecată. În HCC nr.14 din 15 noiembrie 2012, Curtea a reţinut, la § 77, că din ansamblul reglementărilor rezultă că prin instituirea procedurii prealabile de soluţionare a litigiilor legislatorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi. De asemenea, procedura prealabilă poate constitui un mijloc eficient, apt să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii. Această constatare a fost reiterată în DCC nr. 43 din 8 iulie 2016, § 29.

Curtea a mai stabilit că în materia contenciosului administrativ procedura prealabilă este o procedură graţioasă, care nu presupune implicarea unui organ cu atribuţii jurisdicţionale, ci chiar a aceluiaşi organ care a emis actul administrativ sau a organului ierarhic superior. În cazul manifestării dezacordului privind actul emis ca urmare a procedurii prealabile, acesta poate fi supus unui control judecătoresc, cu stabilirea tuturor garanţiilor procesuale pentru justiţiabil (asigurarea principiului contradictorialităţii, egalităţii, disponibilităţii în drepturi) şi a remediilor juridice efective împotriva actului administrativ contestat (a se vedea DCC nr. 56 din 2 iunie 2020, § 35).

Curtea constată că articolul 208 alin. (1) din Codul administrativ instituie procedura prealabilă ca o condiţie de înaintare a acţiunii în contencios administrativ. Nerespectarea acestei proceduri are ca rezultat declararea inadmisibilităţii acţiunii (articolul 207 alin. (2) lit. f) din Cod). Curtea notează că exigența respectării procedurii prealabile implică faptul că pretențiile deduse judecății trebuie să fi fost anterior supuse examinării de către autoritatea publică competentă.

Curtea observă că procedura prealabilă urmăreşte scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Cererea prealabilă poate fi formulată în vederea: a) anulării în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal sau nul; b) emiterii unui act administrativ individual (articolul 162 din Codul administrativ).

În subsidiar, potrivit articolului 209 alin. (3) din Codul administrativ, pentru acţiunea în realizare, acţiunea în constatare şi acţiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acţiunii în contencios administrativ.

Curtea reține că autoarea excepţiei îi solicită Curții să analizeze dacă respectarea procedurii prealabile în cazul acțiunii în contestare rămâne valabilă atunci când pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată reclamantul modifică obiectul acțiunii.

Sub acest aspect, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea textului contestat, autoarea excepţiei ridică, de fapt, o problemă de aplicare a dispoziţiilor contestate în cauza sa. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr. 96 din 12 iulie 2022, § 26; DCC nr. 89 din 25 iulie 2023, § 25). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alin. (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 208 alin. (5) din Codul administrativ, ridicată de dna Laura Urschi, parte în dosarul nr. 3r-204/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 26 martie 2026 DCC nr. 56 Dosarul nr. 210g/2025