Decizie nr. 33 din 06.03.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 5 lit. o) și 17 din Legea nr. 263 din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, ridicată de dl Andrei Șveț, reprezentant al Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco", parte în dosarul nr. 2-14992/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Alina Brăgaru de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție.

La 7 iulie 2022, dna B. R. a inițiat o acțiune civilă în interesele fiului său minor împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco". Aceasta îi solicită instanței de judecată să declare nulitatea absolută a tranzacției de împăcare și să încaseze prejudiciul material și moral provocat.

În cadrul ședinței de judecată din 8 iulie 2024, dl Andrei Șveț a ridicat, în interesele Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco", excepția de neconstituționalitate a articolelor 5 lit. o) și 17 din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului.

Printr-o încheiere din 22 noiembrie 2024, judecătoarea cazului, dna Alina Brăgaru, a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 263 din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului sunt următoarele:

Autorul excepției notează că prevederile contestate nu reglementează în mod clar competența jurisdicțională a instanțelor de judecată la examinarea litigiilor privind apărarea drepturilor pacienților. În acest sens, autorul menționează că articolul 16 alin. (3) din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului stabilește ca bază normativă pentru examinarea acestor categorii de litigii - Legea cu privire la petiționare și alte acte legislative. Totuși, Legea cu privire la petiționare a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, la 1 aprilie 2019. Astfel, autorul consideră că neclaritatea cu privire la competența jurisdicțională de examinare a litigiilor privind apărarea drepturilor pacientului îi încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la apărare.

În fine, autorul consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (1) și (2), 7, 8, 15, 16, 20, 23, 26 alin. (1) și (2) și 54 alin. (1) și (2) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a prevederilor Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției îl constituie articolele 5 lit. o) și 17 din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, care stabilesc dreptul pacientului la protecția judiciară. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care se revendică drepturile pacientului (a se vedea § 3

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autorul sesizării. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în drepturile fundamentale invocate (a se vedea HCC nr. 17 din 20 septembrie 2022, § 23).

În acest sens, Curtea observă că, deși autorul sesizării a afirmat incidența mai multor articole din Constituție, argumentele sale vizează o pretinsă neclaritate privind competenta jurisdicțională a instanțelor de judecată la examinarea litigiilor privind apărarea drepturilor pacienților. Această critică de neconstituționalitate este raportată la articolele 20 (

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr. 159 din 24 noiembrie 2022, § 49).

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, care stabilește dreptul de acces liber la justiție, Curtea reiterează că acesta reclamă o posibilitate clară și concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 67).

În analiza sa, Curtea are în vedere că, potrivit prevederilor contestate, orice persoană care consideră că i-au fost lezate drepturile și interesele legitime prevăzute de Legea nr. 263/2005 este în drept, în vederea protejării lor, să se adreseze în instanța judecătorească competentă, conform prevederilor legislației (articolul 17 din Lege). De asemenea, pacientul are dreptul să atace, pe cale extrajudiciară și judiciară, acțiunile lucrătorilor medicali și ale altor prestatori ai serviciilor de sănătate, precum și ale funcționarilor responsabili de garantarea asistenței medicale și a serviciilor aferente în volumul prevăzut de legislație (articolul 5 lit. o) din Lege).

Curtea observă că autorul excepției, care pretinde încălcarea dreptului de acces la justiție, este un prestator de servicii de sănătate - Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco". Totuși, dreptul de a se adresa în instanța de judecată pe baza prevederilor contestate îi este acordat oricărei persoane care consideră că i-au fost lezate drepturile și interesele legitime prevăzute de Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Curtea reține că prevederile contestate nu stabilesc interdicții sau impedimente pentru accesul la justiție al instituției medico-sanitare care prestează servicii de sănătate. Prin urmare, Curtea nu constată vreo ingerință în articolul 20 din Constituție în prezenta cauză.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența dreptului fundamental invocat de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Totodată, Curtea observă că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea normelor contestate, autorul sesizării își manifestă, de fapt, dezacordul în privința examinării acestui litigiu privind apărarea drepturilor pacienților în procedura contencioasă. Curtea reamintește că chestiunile legate de interpretarea și aplicarea normelor legale nu țin de competenta sa, ci sunt de competența instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 83 din 17 iunie 2022, § 29).

În consecință, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.