Decizie nr. 99 din 08.08.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Șveț, parte în dosarul nr. 3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău format din doamnele Veronica Negru, Ina Dutca și Ecaterina Palanciuc, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 30 noiembrie 2021, dl Andrei Șveț a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Sănătății al Republicii Moldova și Ministerului Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova, acțiune prin care a solicitat anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Prin Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 13 martie 2023 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de dl Andrei Șveț.

Dl Andrei Șveț a contestat cu apel Hotărârea Judecătoriei Chișinău din 13 martie 2023.

La 12 decembrie 2023, dl Andrei Șveț a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) […], funcționarul public este transferat, [...] la cerere, [...]”din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017.

Printr-o încheiere din 29 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la protecția împotriva șomajului. (2) Salariații au dreptul la protecția muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice. (3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sînt garantate.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, sunt următoarele: Articolul 63 Eliberarea din funcția publică (1) Persoana/organul care are competența legală de numire în funcție va dispune eliberarea din funcția publică printr-un act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcția publică, în următoarele cazuri: [...] c) autoritatea publică își reduce efectivul de personal sau lichidează funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv; [...] (2) În cazul eliberării din funcția publică în condițiile alin. (1) lit. a)-c), autoritatea publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz cu o durată de 30 de zile calendaristice, iar în restul cazurilor – de 15 zile calendaristice, cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (1) lit. j) și k), pentru care nu se acordă preaviz. Termenul de preavizare nu include perioada aflării funcționarului în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, precum și perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma. (3) În perioada de preaviz, persoana/organul care are competența legală de numire în funcție acordă funcționarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu până la 2 ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității publice există funcție publică vacantă sau temporar vacantă corespunzătoare, funcționarul public este transferat , în interesul serviciului sau la cerere , în această funcție. Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante sau temporar vacante de nivel inferior. [...]”. ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că prin prevederile contestate legislatorul a instituit o ipoteză arbitrară și neconstituțională referitoare la încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în legătură cu reducerea efectivului de personal sau la lichidarea funcției publice ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv, care afectează dreptul la muncă și la protecția muncii.

De asemenea, autorul excepției menționează că atât autoritățile publice, în calitatea lor de angajator, cât și instanțele de judecată aplică prevederile contestate eludând și încălcând prevederile articolelor 1, 7 și 14 literele f) și g) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

În fine, autorul excepției afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 43 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă unele prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017. Dispozițiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că, deși articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public a fost modificat, acesta continuă să producă efecte în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, deoarece articolul era în vigoare la data emiterii actului contestat. Astfel, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează (a se vedea DCC nr. 163 din 1 decembrie 2022, § 17).

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 21; DCC nr. 174 din 7 decembrie 2023, § 20).

Curtea reține că autorul excepției a invocat articolele 43 ( dreptul la muncă și protecția muncii ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

Analizând sesizarea, Curtea nu identifică argumente care să demonstreze incidența articolelor 43 și 54 din Constituție. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituționalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr. 93 din 1 august 2023, § 23).

Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepției susține de fapt că dispozițiile contestate au fost aplicate contrar prevederilor articolelor 1, 7 și 14 literele f) și g) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și articolului 43 alin. (1) și alin. (2) din Constituție.

Autorul sesizării solicită, în realitate, să se verifice corectitudinea aplicării normelor în discuție de către autoritățile publice, în calitatea lor de angajator, și de către instanța de judecată. Curtea precizează că problema abordată în sesizare nu vizează constituționalitatea prevederilor contestate, ci interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată. Curtea menționează că aspectele ce țin de interpretarea și aplicarea legii nu sunt de competența sa (a se vedea DCC nr. 27 din 24 februarie 2022, § 28).

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul 63 alin. (4) din Legea nr. 158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în redactarea Legii nr. 172 din 21 septembrie 2017, ridicată de dl Andrei Șveț, parte în dosarul nr. 3a-864/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 8 august 2024 DCC nr. 99 Dosarul nr. 66g/2024