- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 martie 2020
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Affaire communiquée
Jakab și alții împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 30 martie 2020 Publicat la 18 mai 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 57891/17 Gheorghe JAKAB și altele împotriva României, introdusă la 29 iulie 2017 OBIECTUL L în cazul în care se află cele patru persoane care își utilizează terenul cu o suprafață de 5 827 m2, având în vedere includerea acestui teren de către autoritățile locale în categoria de spații verzi publice, în sensul Legii nr. 24/2007. Cererea de anulare a deciziei din 22 decembrie 2014 de declarare a terenului verde în ultimă instanță, reclamantul a fost respins printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului de apel din Cluj din 30 ianuarie 2017. Reclamanții se plâng în primul rând de faptul că nu au beneficiat de un proces echitabil pe motiv că instana de apel ar fi încălcat autoritatea de lucru a unei hotărâri din 16 mai 2007 care consideră că terenul lor nu ar intra în categoria "spații verzi publice" Ei se plâng apoi de o încălcare a dreptului la respectarea proprietății lor.
Ei au beneficiat de un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 6 § 1 din Convenție, având în vedere concluziile Tribunalului de apel din Cluj în Hotărârea sa din 30 ianuarie 2017, în special în ceea ce privește hotărârea din 16 mai 2007 potrivit căreia terenul nu era un spațiu verde public în sensul Legii nr. 24/2007 Dreptul reclamanților la respectarea proprietății lor, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost respectat în speță, având în vedere includerea terenului lor în categoria "spații verzi publice," în lipsa oricărei despăgubiri
Communiquée le 30 mars 2020 Publié le 18 mai 2020
QUATRIÈME SECTION
Requête n o 57891/17 Gheorghe JAKAB et autres contre la Roumanie introduite le 29 juillet 2017
OBJET DE L’AFFAIRE
La requête concerne l’impossibilité dans laquelle se trouvent les quatre requérants d’utiliser leur terrain d’une surface de 5 827 m², compte tenu de l’inclusion de ce terrain par les autorités locales dans la catégorie des espaces verts publics, au sens de la loi n o 24/2007. La demande des requérants d’annulation de la décision du 22 décembre 2014 déclarant ce terrain « espace vert public » a été rejetée en dernier ressort par un arrêt définitif de la cour d’appel de Cluj du 30 janvier 2017. Les requérants se plaignent en premier lieu de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable au motif que la cour d’appel aurait méconnu l’autorité de la chose jugée d’un arrêt du 16 mai 2007 jugeant que leur terrain n’entrait pas dans la catégorie « espaces verts publics ». Ils se plaignent ensuite d’une atteinte au droit au respect de leur bien.
Ils invoquent l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Les requérants ont-ils bénéficié d’un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention compte tenu des conclusions de la cour d’appel de Cluj dans son arrêt du 30 janvier 2017, notamment au regard de l’arrêt du 16 mai 2007 concluant que le terrain n’était pas un espace vert public au sens de la loi n o 24/2007 ? 2. Le droit des requérants au respect de leur bien, tel que garanti par l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, a-t-il été respecté en l’espèce, compte tenu de l’inclusion de leur terrain dans la catégorie « espaces verts publics », en l’absence de toute indemnité ?