Mihai împotriva României

Comunicat la 24 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 45213/17 Emanoel MIHAI împotriva României depusă la 19 iunie 2017 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul de facto privarea proprietății reclamantului de către autoritățile de stat fără nicio compensație, astfel cum se prevede în decizia finală a instanței interne din 18 octombrie 2016 (notificată reclamantului la 20 ianuarie 2017). Reclamantul este co proprietarul unei parcele de teren de 242 mp, pe care autoritățile municipale le-au efectuat lucrări publice referitoare la utilizarea unui parc public. Reclamantul a depus reclamații civile împotriva autorităților respective, cerând instanței să ordone îndepărtarea lucrărilor efectuate pe terenul său.

Deși a fost acceptată de instanța de primă instanță, reclamațiile sale au fost, totuși, respinse de Curtea Județeană din București la 18 octombrie 2016, având în vedere faptul că lucrările au fost efectuate cu bună credință și că reclamantul a fost de facto privată de proprietatea sa în măsura în care lucrările au fost desfășurate în conformitate cu măsurile de planificare urbană (lucrările parcului public).

Întrebări către părți au existat o interferență în ceea ce privește bucuria pașnică a bunurilor reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, ținând seama de decizia instanței interne din 18 octombrie 2016? În afirmativ, reclamantul a fost privat de posesiunile sale în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Vergu c. România, nr. 8209/06, § 53, 11 ianuarie 2011)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficient pentru plângerea sa în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În afirmativ, reclamantul a epuizat în mod corespunzător acest remediu?

Communicated on 24 June 2020 Published on 15 July 2020

FOURTH SECTION

Application no. 45213/17 Emanoel MIHAI against Romania lodged on 19 June 2017

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged de facto deprivation of the applicant’s property by the State authorities without any compensation, as set out in the domestic court’s final decision of 18 October 2016 (notified to the applicant on 20 January 2017). The applicant is co-owner of a plot of land of 242 sqm, on which the city authorities had carried out public works relating to the use of a public park. The applicant has lodged civil claims against the said authorities, asking the court to order the removal of the works carried out on his land. While accepted by the first instance court, his claims were however dismissed by the Bucharest County Court on 18 October 2016, on account of the fact that the works had been done in good faith and that the applicant had been de facto deprived of his property in so far as the works had been carried out in accordance with urban planning measures (public park works).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, taking into account the domestic court’s decision of 18 October 2016? In the affirmative, has the applicant been deprived of his possessions in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 (see for instance Vergu v. Romania , no. 8209/06, § 53, 11 January 2011)? 2. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his Convention complaint under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? In the affirmative, has the applicant appropriately exhausted the said remedy?