Publicat la 10 mai 2021 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 47859/17 Liliana Rodica GHEORGANZACHE împotriva României, introdusă la 19 iunie 2017, comunicată la 19 aprilie 2021. Cererea se referă la dreptul de proprietate al recurentei, coproprietar al unui teren de 242 m2 la București, pe care autoritățile locale au efectuat lucrări de interes public, astfel cum s-a menționat în hotărârea definitivă a tribunalului din București din 18 octombrie 2016 (refuzat la net la 20 ianuarie 2017). Recurenta a inițiat o acțiune civilă împotriva acestor autorități, solicitând instanței să le condamne la îndepărtarea clădirilor realizate pe teritoriul său. Prin hotărârea definitivă din 18 octombrie 2016, Tribunalul departamental din București și-a respins acțiunea, pe motiv că lucrările fuseseră executate cu bună-credință. De asemenea, a menționat că recurenta a făcut obiectul unei exproprieri de facto, cu condiția ca lucrările de amenajare a unui parc public să fi fost efectuate în conformitate cu normele de urbanism. Nu s-a plătit nicio despăgubire la . Întrebări cu privire la părți S-a încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1 (Vergu c. România, nr. 8209/06, § 53, 11 ianuarie 2011) Recurenta avea la dispoziie o cale de atac la nivel intern pentru a solicita despăgubiri atunci când o instană constata, ca în speță, existena unei exproprieri de facto În mai, reclamanta a epuizat în mod valabil căile de atac interne Guvernul este invitat să ofere exemple ale practicii naționale în materie de acordare a unei despăgubiri în caz de expropriere de facto.
Publié le 10 mai 2021
Requête n
o
47859/17
Liliana Rodica GHEORGANZACHE
contre la Roumanie
introduite le 19 juin 2017
communiquée le 19 avril 2021
La requête concerne l’atteinte alléguée au droit de propriété de la requérante, co-propriétaire d’un terrain de 242 m² à Bucarest sur lequel les autorités locales ont réalisé des travaux d’intérêt public, comme il a été noté dans l’arrêt définitif du tribunal départemental de Bucarest du 18 octobre 2016 (mis au net le 20 janvier 2017).
La requérante a engagé une action civile contre lesdites autorités, en demandant au tribunal de les condamner à enlever les constructions réalisées sur son terrain. Par un arrêt définitif du 18 octobre 2016, le tribunal départemental de Bucarest rejeta son action, au motif que les travaux avaient été exécutés de bonne foi. Il nota aussi que la requérante avait fait l’objet d’une expropriation de fait pour autant que les travaux d’aménagement d’un parc public aient été réalisés conformément aux règles d’urbanisme. Aucune indemnisation ne fut versée à l’intéressée.
1.
Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1, compte tenu de l’arrêt définitif rendu par le tribunal départemental de Bucarest le 18 octobre 2016
?
Dans l’affirmative, la requérante a-t-elle été privée de ses biens pour une cause d’intérêt public et dans les conditions prévues par la loi, au sens de l’article
1 du Protocole n
o
1 (
Vergu c. Roumanie
, n
o
8209/06, § 53, 11
janvier 2011)
?
2.
La requérante avait-elle à sa disposition une voie de recours au niveau interne pour demander un dédommagement lorsqu’un tribunal constatait, comme en l’espèce, l’existence d’une expropriation de fait
?
Dans l’affirmative, la requérante a-t-elle valablement épuisé les voies de recours internes
?
Le Gouvernement est invité à fournir des exemples de la pratique nationale en matière d’octroi d’une réparation en cas d’expropriation de fait.