HENROTIN-LE FLOC'H ET AUTRES c. FRANCE

Comunicată la 31 martie 2020 Publicată la 25 mai 2020 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA DOBÂNZARE n 25/19 Marie Claude HENROTIN-LE FLOC De la mormântul lui Philippe Hardi, ducele de Bourgogne (1342-1404), ale cărui trei recurente au moștenit-o ca urmare a decesului mamei lor în 2013, recurentele s-ar fi achitat de impozitul pe succesiune pe această operă. În urma unei tentative nereușite de vânzare a obiectului la Muzeul de Arte Frumoase din Dijon, ele au încredințat acest lucru unei case de licitație. La 21 octombrie 2014, Ministerul Culturii a depus o cerere de licență de export la Ministerul Culturii în vederea vânzării statuii în străinătate și i s-a refuzat eliberarea unui astfel de certificat pe motiv că proprietatea aparține domeniului public al statului, indelebil și inalienabil, iar recurentelor li s-a cerut să predea statuia statului.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 2015, Tribunalul Administrativ de la Paris a considerat că, în cazul în care posesia de fapt a hotărârii de către recurente constituia un "bine" mai mult decât "bine" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, acesta din urmă aparținea domeniului public și interesul public din punct de vedere al istoriei, patrimoniului și culturii, care se referă la conservarea de către statul acestui bun, o foarte mare valoare istorică justifica faptul că statul își poate exercita în orice moment proprietatea asupra acestui bun Prin hotărârea din 13 ianuarie 2017, Curtea Administrativă de Apel din Paris a considerat că autoritățile publice, în mod continuu din 1789, au auzit protejând ansamblul de plângătorii din jurul mormântului atât al distrugerii, cât și al alalienării, și le-au afectat în interesul public.

Ea a indicat că aceasta era astfel de Prin hotărârea din 21 iunie 2018, Consiliul de Stat a statuat că dreptul său de proprietate asupra obiectului nu putea fi invocat de către acesta din urmă. În domeniul public se justifica faptul că aceaceasta a fost făcută statului, fără a fi ignorată cerința respectării unui echilibru între interesele private ale deținătorilor săi și interesul public major, care se referă la protecția acestei lucrări dareart. Cererea ridică întrebări sub aspectul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.

Întrebări adresate părților Decizia de înmânare a statuii mai exact, în lumina hotărârilor Beyeler c. Italia ([GC], n 33202/96, CEDH 2000 I), Debelianovi c. Bulgaria 61951/00, 29 martie 2007) și Kozaciolu c. Turcia ([GC], n. 2334/03, 19 februarie 2009), această interferență sau privare le-a impus recurentelor o sarcină excesivă autorităților publice în timp util, în mod corect și coerent (Beyeler, citată anterior, § 120) Anexă Lista reclamanților Prenume Data nașterii: Locul nașterii: Marie Claude HENROTIN-LE FLOC Christine HENROTIN 12/05/1949 Neuilly-sur-Seine

Communiquée le 31 mars 2020 Publié le 25 mai 2020

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 25/19 Marie Claude HENROTIN-LE FLOC’H et autres contre la France introduite le 19 décembre 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la demande de restitution par l’État d’une statue en albâtre, « Le pleurant n o 17 », provenant du tombeau de Philippe le Hardi, duc de Bourgogne (1342-1404), dont les trois requérantes ont hérité à la suite du décès de leur mère en 2013. Les requérantes se seraient acquittées des droits de succession sur cette œuvre. À la suite d’une tentative infructueuse de vente de l’objet au musée des Beaux-Arts de Dijon, elles en confièrent l’aliénation à une maison de vente aux enchères. Le 21 octobre 2014, cette dernière déposa une demande de certificat d’exportation auprès du ministère de la culture en vue de la vente de la statue à l’étranger. Elle se vit refuser la délivrance d’un tel certificat au motif que le bien appartenait au domaine public de l’État, imprescriptible et inaliénable, et les requérantes furent priées de restituer la statue à l’État.

Ces dernières demandèrent l’annulation de cette décision. Par jugement du 5 novembre 2015, le tribunal administratif de Paris considéra que si la possession de fait de la statue par les requérantes constituait un « bien » au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, ce dernier appartenait au domaine public et « l’intérêt public du point de vue de l’histoire, du patrimoine et de la culture qui s’attache à la conservation par l’État de ce bien d’une très grande valeur historique justifiait que l’État puisse faire valoir à tout moment sa propriété sur ce bien ». Par un arrêt du 13 janvier 2017, la cour administrative d’appel de Paris considéra que les autorités publiques avaient, de manière continue depuis 1789, entendu protéger l’ensemble des pleurants entourant le tombeau tant de la destruction que de l’aliénation, et les affecter à l’utilité publique.

Elle indiqua qu’il en était ainsi du « pleurant n o 17 » « irrégulièrement » soustrait du domaine public, quelle que soit la bonne foi des requérantes : ni la possession de fait, ni l’inaction prolongée de l’État ne pouvaient faire obstacle à ce que ce dernier fasse valoir son droit de propriété sur l’objet litigieux. Par un arrêt du 21 juin 2018, le Conseil d’État jugea que l’appartenance du « pleurant n o 17 » au domaine public justifiait qu’il soit rendu à l’État, sans que soit méconnue l’exigence du respect d’un équilibre entre les intérêts privés de ses détenteurs et l’intérêt public majeur qui s’attache à la protection de cette œuvre d’art. La requête soulève des questions sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

La décision d’ordonner la remise de la statue « Le pleurant n o 17 » aux services de l’État, sans indemnisation, constitue-t-elle une atteinte au droit des requérantes au respect de leur bien, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? En particulier, à la lumière des arrêts Beyeler c. Italie ([GC], n o 33202/96, CEDH 2000 ‑ I), Debelianovi c. Bulgarie (n o 61951/00, 29 mars 2007) et Kozacıoğlu c. Turquie ([GC], n o 2334/03, 19 février 2009), - cette ingérence ou privation a-t-elle imposé aux requérantes une charge excessive ? - les pouvoirs publics ont-ils réagi en temps utile, de façon correcte et avec cohérence ( Beyeler , précité, § 120) ? ANNEXE Liste des requérants N o Prénom NOM Date de naissance Lieu de résidence 1. Marie Claude HENROTIN-LE FLOC’H 09/10/1952 Neuilly-sur-Seine 2. Catherine GORGEU 06/02/1958 Hauteluce 3. Christine HENROTIN 12/05/1949 Neuilly-sur-Seine