LOMBAYA c. BELGIQUE

Comunicat la 2 aprilie 2020 Publicat la 25 mai 2020 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 55605/19 Mwadi Babaka Alima LOMBAYA împotriva Belgiei, introdusă la 17 octombrie 2019 OBIECTUL L La 17 iunie 2015, recurenta a depus o plângere la Comitetul P. La 26 iunie 2015, Comitetul P a transmis dosarul spre informare procurorului general al Regelui Bruxelles-ului. La 17 noiembrie 2015, recurenta și fiul său au depus o plângere cu constituirea unei părți civile în mâinile judecătorului judecătoresc. La 23 mai 2017, procurorul general al regelui a luat o rechiziție de refuz. La 17 aprilie 2018, Camera Consiliului Tribunalului de Primă Instanță francofonă din Bruxelles a emis o ordonanță de nejudiciare. La 17 aprilie 2019, camera de acuzare a Tribunalului de Primă Instană din Bruxelles a conchis ordonana camerei Consiliului.

reclamanta nu a luat măsuri împotriva acestei hotărâri. Invocând art. 3 din Convenție în partea sa materială, recurenta se plânge că a făcut obiectul unor tratamente contrare articolului 3. A epuizat reclamanta căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție, având în vedere faptul că nu a introdus recurs în recurs împotriva hotărârii camerei de contestații a Tribunalului de apel din Bruxelles din 17 aprilie 2019 (a se vedea, pentru principiile generale, Vučković și alții c. Serbia (cu excepția preliminară) [GC], n 17153/11 și 29 altele, §§ 67-79, 25 martie 2014)? A fost recurenta supusă, cu încălcarea articolului 3 din convenție, unor tratamente inumane sau degradante în momentul arestării și detenției sale (a se vedea, pentru principiile generale, Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, În special, utilizarea forței fizice a fost strict necesară de comportamentul recurentei (a se vedea L.G.

c. Belgia, nr. 388759/14, § 77, 18 septembrie 2018 și Bouyid, citată anterior, § 88)?

Communiquée le 2 avril 2020 Publié le 25 mai 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 55605/19 Mwadi Babaka Alima LOMBAYA contre la Belgique introduite le 17 octobre 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne les mauvais traitements dont la requérante aurait été victime lors de son arrestation administrative et de sa détention par la police le 14 juin 2015. Le 17 juin 2015, la requérante déposa plainte auprès du comité P. Le 26 juin 2015, le comité P transmit le dossier pour information au procureur du Roi de Bruxelles. Le 17 novembre 2015, la requérante et son fils déposèrent plainte avec constitution de partie civile entre les mains du juge d’instruction. Le 23 mai 2017, le procureur du Roi prit un réquisitoire de non-lieu. Le 17 avril 2018, la chambre du conseil du tribunal de première instance francophone de Bruxelles rendit une ordonnance de non-lieu. Le 17 avril 2019, la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Bruxelles confirma l’ordonnance de la chambre du conseil.

La requérante ne se pourvut pas en cassation contre cet arrêt. Invoquant l’article 3 de la Convention dans son volet matériel, la requérante se plaint d’avoir fait l’objet de traitements contraires à l’article 3.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention, compte tenu du fait qu’elle n’a pas introduit de pourvoi en cassation contre l’arrêt de la chambre des mises en accusation de la cour d’appel de Bruxelles du 17 avril 2019 (voir, pour les principes généraux, Vučković et autres c. Serbie (exception préliminaire) [GC], n os 17153/11 et 29 autres, §§ 67-79, 25 mars 2014)? 2. La requérante a-t-elle été soumise, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants lors de son arrestation et de sa détention (voir, pour les principes généraux, Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, §§ 81-90, CEDH 2015) ? En particulier, l’usage de la force physique a-t-il été rendu strictement nécessaire par le comportement de la requérante (voir L.G.

c. Belgique , n o 38759/14, § 77, 18 septembre 2018 et Bouyid précité, § 88) ?