DEVRIENDT c. BELGIQUE

Comunicat la 2 aprilie 2020 Publicat la 18 mai 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 35567/19 Johan David DEVRIENDT împotriva Belgiei, introdusă la 18 iulie 2019. aplicarea în fața reclamantului, după cea de-a doua condamnare de către instanța judecătorească pendinte la o condamnare pe viață, a unor condiții mai stricte de eliberare condiționată decât cele aplicabile în momentul în care a fost în vigoare și cele care au fost în vigoare atunci când a fost pronunțată împotriva sa o primă hotărâre de condamnare pe scaun, care a fost ulterior anulată de Curtea de Casație pentru încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție în cadrul procedurii de redeschidere a procedurii penale ca urmare a hotărârii Devriendt c. Belgia, nr. 32001/07, 17 februarie 2015. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Se aplică, cu încălcarea art. 7 din Convenție, o mai puternică decât cea aplicabilă în momentul în care a fost comisă încălcarea, având în vedere modificarea modalităților de acordare a eliberării condiționate între timp (a se vedea, pentru principiile generale, Kafkaris c. Cipru [GC], nr 21906/04, § 142, CEDH 2008 și Del Río Prada c. Spania [GC], n 42750/09, §§ 83-90, CEDH 2013)? Principiul legalității pedepselor, consacrat în art. 7 din Convenție, a fost ignorat,

întrucât modalitățile de acordare a eliberării condiționate aplicabile pedepsei privative de libertate aplicate reclamantului erau mai restrictive decât cele în vigoare atunci când a fost pronunțată împotriva sa o primă hotărâre de condamnare care a fost ulterior anulată de Curtea de Casație în cadrul procedurii de redeschidere a procedurii penale în urma unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului de stabilire a unei încălcări a Convenției ( Devriendt c. Belgia, 32001/07, 17 februarie 2015), în timp ce art. 442 , citată anterior, § 79-80)?

Communiquée le 2 avril 2020 Publié le 18 mai 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 35567/19 Johan David DEVRIENDT contre la Belgique introduite le 18 July 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’application au requérant, après sa seconde condamnation par la cour d’assises à une peine de réclusion à perpétuité, de conditions d’admission à la libération conditionnelle plus strictes que celles qui étaient applicables au moment de l’infraction et que celles qui étaient en vigueur lorsque fut prononcé à son encontre un premier arrêt de condamnation en assises qui fut par la suite annulé par la Cour de cassation pour violation de l’article 6 § 1 de la Convention dans le cadre de la procédure en réouverture de la procédure pénale à la suite de l’arrêt Devriendt c. Belgique , n o 32001/07, 17 février 2015.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant s’est-il vu infliger, en violation de l’article 7 de la Convention, une « peine » plus forte que celle qui était applicable au moment où l’infraction a été commise, compte tenu de la modification des modalités d’octroi de la libération conditionnelle intervenue dans l’intervalle (voir, pour les principes généraux, Kafkaris c. Chypre [GC], n o 21906/04, § 142, CEDH 2008 et Del Río Prada c. Espagne [GC], n o 42750/09, §§ 83-90 , CEDH 2013) ? 2. Le principe de la légalité des peines, inscrit à l’article 7 de la Convention, a-t-il été méconnu, en ce que les modalités d’octroi de la libération conditionnelle applicables à la peine privative de liberté infligée au requérant étaient plus restrictives que celles en vigueur lorsque fut prononcé à son encontre un premier arrêt de condamnation qui fut par la suite annulé par la Cour de cassation dans le cadre de la procédure en réouverture de la procédure pénale à la suite d’un arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme établissant une violation de la Convention ( Devriendt c. Belgique, n o 32001/07, 17 février 2015), alors que l’article 442 septies du Code d’instruction criminelle prévoit que « la juridiction de renvoi prononcera l’acquittement de l’accusé ou du prévenu, ou confirmera la condamnation annulée, sauf à réduire, le cas échéant, la peine infligée par cette condamnation » (voir,

pour les principes généraux, Kafkaris , précité, § 140 et Del Río Prada , précité, §§ 79-80)?