SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 18602/15 Joseph DE LEERSNYDER împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 30 aprilie 2020 într-un comitet compus din Dmitry Dedov, președinte, Alena Poláčková, Gilberto Felici, judecători, și Liv Tigerstedt, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 10 aprilie 2015, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul de Leersnyder, s-a născut în 1945. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Bekaert, avocatul care exercită funcția în Tielt. Reclamantul a fost administrator delegat al unei societăți anonime. În ianuarie 2004, această societate a efectuat o percheziție la sediul său în legătură cu activitățile sale comerciale. Reclamantul a fost audiat cu această ocazie. Această procedură a făcut obiectul unei tranzacții încheiate în 2005. O nouă anchetă judiciară a fost inițiată în 2006 cu privire la activitățile societății care se considerau a fi implicate într-o organizație criminală internațională pentru producția și traficul de droguri sintetice, implicând aproximativ 20 de persoane. La 7 august 2006, reclamantul a fost arestat și interogat în contextul acestei proceduri. O primă parte a anchetei a condus la rechiziții din partea procuraturii publice la 23 februarie 2007, cu excepția cazurilor de spălare a banilor care au făcut obiectul unei anchete suplimentare și rechiziționări suplimentare la 25 august 2009. Instanțele judecătorești au fost solicitate să controleze procedura și, la 25 noiembrie 2008, Curtea de Casație a pronunțat o hotărâre cu privire la aceasta. Regulamentul de procedură a avut loc la 28 octombrie 2009. Reclamantul a fost retrimis la tribunalul corecțional prin ordonanța din 18 noiembrie 2009. Între timp, orașul Tielt și-a constituit partea civilă și această componentă a fost inclusă în anchetă. La 8 februarie 2010, reclamantul a fost numit în fața Tribunalului Penal din Bruges. La cererea părților a fost prezentată la 29 noiembrie 2010 și a fost stabilită la 17 ianuarie 2011, instanța și-a pronunțat hotărârea prin care declara acțiunea publică inadmisibilă. noiembrie 2012, Curtea de Casație din Gand a pronunțat o hotărâre prin care a declarat acțiunea publică inadmisibilă din alte motive. Această hotărâre a fost ruptă de Curtea de Casație într-o hotărâre din 26 martie 2013. Recursul pe care reclamantul l-a introdus împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Casație la 16 decembrie 2014. Curtea constată că perioada în litigiu pe care trebuie să o examineze se extinde de la 7 august 2006 la 16 decembrie 2014. În consecință, aceaceasta a fost de opt ani și de patru luni la trei grade de jurisdicție. Curtea consideră că, având în vedere lipsa unor perioade de inactivitate semnificative în desfășurarea numeroaselor proceduri, la complexitatea acestora, având în vedere multitudinea faptelor, caracterul organizat al criminalității în care aceștia se implicau, numărul de persoane implicate și dificultatea anchetei, durata procedurilor, examinată în ansamblu, nu a încălcat cerințele termenului rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție ( Pelicular și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999 II și Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că aceste obiecțiuni sunt în mod vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptat în limba franceză și comunicat în scris la 4 iunie 2020. Liv Tigerstedt Dmitry Dedov Grefier adjunct f.f. Președintele
Requête n
o
18602/15
Joseph DE LEERSNYDER
contre la Belgique
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 30 avril 2020 en un comité composé de
:
Dmitry Dedov,
président,
Alena Poláčková,
Gilberto Felici,
juges,
et de Liv Tigerstedt,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 avril 2015,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M.
de Leersnyder, est né en 1945. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Bekaert, avocat exerçant à Tielt.
Le requérant a été administrateur délégué d’une société anonyme. Le 23
janvier 2004, cette société a fait d’une perquisition dans ses locaux à propos d’irrégularités dans ses activités commerciales. Le requérant a été auditionné à cette occasion. Cette procédure a fait l’objet d’une transaction conclue en 2005.
Une nouvelle enquête judiciaire a été entamée en 2006 à propos des activités de la société qui se trouvait soupçonnée de participation à une organisation criminelle internationale pour la production et le trafic de drogues de synthèse, impliquant une vingtaine de personnes. Le 7
août 2006, le requérant a été arrêté et interrogé dans le contexte de cette procédure.
Un premier volet de l’enquête a donné lieu à des réquisitions du ministère public le 23 février 2007 sauf pour les faits de blanchiment de capitaux qui ont fait l’objet d’un complément d’enquête et de réquisitions supplémentaires le 25 août 2009. Les juridictions d’instruction ont été sollicitées de contrôler la procédure et, le 25 novembre 2008, la Cour de cassation a rendu un arrêt à ce sujet.
Le règlement de procédure a eu lieu le 28 octobre 2009. Le requérant a été renvoyé devant le tribunal correctionnel par ordonnance du 18 novembre 2009. Entre-temps, la ville de Tielt s’est constituée partie civile et ce volet a été inclus dans l’enquête.
Le 8 février 2010, le requérant a été assigné à comparaître devant le tribunal correctionnel de Bruges. L’audience a été remise à la demande des parties et a été fixée au 29 novembre 2010.
Le 17 janvier 2011, le tribunal a rendu son jugement déclarant l’action publique irrecevable. Le ministère public et la partie civile ont fait appel. Le 21
novembre 2012, la cour d’appel de Gand a rendu un arrêt déclarant l’action publique irrecevable sur d’autres motifs. Cet arrêt a été cassé par la Cour de cassation dans un arrêt du 26 mars 2013.
L’affaire a été renvoyée devant la cour d’appel d’Anvers qui, par un arrêt du 20 mars 2014, a condamné le requérant à dix ans d’emprisonnement et a prononcé une mesure de confiscation.
Le pourvoi que le requérant a introduit contre cet arrêt a été rejeté par la Cour de cassation le 16 décembre 2014.
Les griefs que le requérant tirait de l’article
6 § 1 de la Convention (durée excessive de la procédure pénale) ont été communiqués au gouvernement belge («
le Gouvernement
»).
La Cour constate que la période litigieuse sur laquelle elle doit se pencher s’étend du 7 août 2006 au 16 décembre 2014. En conséquence, elle a été de huit ans et quatre mois pour trois degrés de juridiction.
La Cour considère que, eu égard à l’absence de périodes d’inactivité significatives dans le déroulement des nombreuses procédures, à leur complexité compte tenu de la multiplicité des faits, du caractère organisé de la criminalité dans laquelle ils s’inscrivaient, du nombre de personnes impliquées, et de la difficulté de l’enquête, la durée des procédures, examinée globalement, n’a pas enfreint les exigences du délai raisonnable prévu par l’article 6 § 1 de la Convention (
Pélissier et Sassi c. France
[GC], n
o
‑
II, et
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII).
À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article
35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le
4 juin 2020.
Liv Tigerstedt
Dmitry Dedov
Greffière adjointe f.f.
Président