ULUȘAN v. TURKEY

Comunicat la 11 mai 2020 Publicat la 2 iunie 2020 SECȚIUNE Cererea nr. 8865/10 Ümit ULUȘAN împotriva Turciei depusă la 19 ianuarie 2010 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa nedreptate a procedurii penale din cauza refuzului Curții de Casație de a acorda reclamantului o audiere orală în determinarea recursului său (a se vedea Ekbatani c. Suedia , 26 mai 1988, Serie A nr. 134). În continuare, se referă la art. 6 §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție la incapacitatea reclamantului de a confrunta co-acusat N.G., care l-a identificat în etapa investigației (a se vedea Melnikov c. Rusia , nr. 23600/03, § 75, 14 Ianuarie 2010) și presupusa încălcare a principiului imediației datorită presupusului eșec al instanței de judecată de a auzi în persoană N.G. înainte de a se baza pe dovezile pe care le-a furnizat într-un set separat de proceduri penale pentru a condamna reclamantul (a se vedea Gökbulut c. Turcia , nr. 7459/04 , §§ 72, 29 martie 2016). A existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza concedierii Curții de Casație a cererii reclamantului de a se desfășura o audiere înainte de ea? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: A fost reclamantul în măsură să examineze N.G. după cum se prevede la art. 6 §§ (d) a Convenției? Ce măsuri au luat instanțele interne pentru a asigura participarea la N.G.? A existat un motiv bun pentru neatenția N.G. la procesul? A fost motivul factual sau juridic al unui astfel de motiv reflectat în hotărârile interne ale instanțelor? Declarațiile N.G. au servit ca dovezi unice sau decisive pentru condamnarea reclamantului? Are hotărârile instanțelor interne indică faptul că au abordat declarațiile formulate de N.G. cu orice precauție specifică? Instanțele interne furnizează reclamantului garanții procedurale care vizează compensarea presupusei lipsă de ocazie de examinare directă a N.G. în cadrul procesului? A existat o încălcare a principiului imediației din cauza eșecului instanței de judecată de a auzi personal N.G. înainte de a se baza pe declarațiile pe care le-a făcut atunci când a condamnat reclamantul?

Communicated on 11 May 2020

Published on 2 June 2020

SECOND SECTION

Application no. 8865/10

Ümit ULUȘAN

against Turkey

lodged on 19 January 2010

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unfairness of the criminal proceedings owing to the Court of Cassation’s refusal to grant the applicant’s request for an oral hearing in the determination of his appeal (see

Ekbatani v. Sweden

, 26 May 1988, Series A no. 134).

It further pertains under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention to the applicant’s inability to confront co-accused N.G., who had identified him in the investigation stage (see

Melnikov v. Russia

, no. 23610/03, §

75, 14

January 2010) and the alleged breach of the principle of immediacy owing to the trial court’s alleged failure to hear N.G. in person before relying on the evidence he had given in a separate set of criminal proceedings to convict the applicant (see

Gökbulut v. Turkey

, no.

7459/04

, §§

51

‑

72, 29 March 2016).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a breach of Article 6 § 1 of the Convention on account of the Court of Cassation’s dismissal of the applicant’s request that a hearing be held before it?

2.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular:

a)

Was the applicant able to examine N.G. as required by Article

6 §

3

(d) of the Convention? What steps did the domestic courts take to secure the attendance of N.G.?

b)

Was there a good reason for the non-attendance of N.G. at the trial? Were the factual or legal grounds of such a reason reflected in the domestic courts’ judgments?

c)

Did the statements of N.G. serve as the sole or decisive evidence for the applicant’s conviction?

d)

Did the domestic courts’ judgments indicate that they had approached the statements given by N.G. with any specific caution?

e)

Did the domestic courts provide the applicant with procedural safeguards aimed at compensating for the alleged lack of opportunity to directly examine N.G. at the trial?

3.

Has there been a breach of the principle of immediacy owing to the trial court’s failure to hear N.G. in person before relying on the statements he had made when convicting the applicant?