ÖZEN v. TURKEY

Comunicată la 25 mai 2020 Publicată la 15 iunie 2020 SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 55644/19 Mehmet Nuri ÖZEN împotriva Turciei introdusă la 10 octombrie 2019 OBIECTUL LIFFAR Această cerere se referă la confiscarea de către administrație a unui manuscris scris de către reclamant, aflat într-o închisoare, la cererea sa de a lua copii ale acestui manuscris, pe motiv că conține pasaje din cărți care ar fi fost interzise pentru vânzare prin hotărâri judecătorești și că acesta ar putea permite activitățile și comunicarea membrilor organizațiilor ilegale. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea de către administrație a manuscrisului său. Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, din cauza confiscării manuscrisului său de către administrație (a se vedea, Sarighagül c. Turcia, n 28691/05, §§ 33, 23 mai 2017)? În cazul în care această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) Günana și al altor c. Turcia, nr. 70934/10 și al patrulea paragraf, §§ 65-68, 20 noiembrie 2018) În special, ce dispoziție din dreptul intern permite administrației competente să sesizeze manuscrisul reclamantului?

Communiquée le 25 mai 2020

Publié le 15 juin 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

55644/19

Mehmet Nuri ÖZEN

contre la Turquie

introduite le 10 octobre 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire d’un manuscrit écrit par le requérant, détenu dans une prison, à l’occasion de sa demande de prise de photocopies de ce manuscrit, au motif qu’il contenait des passages des livres qui aurait été interdits de vente par des décisions judiciaires et qu’il pouvait permettre les activités et la communication des membres des organisations illégales.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie par l’administration pénitentiaire de son manuscrit.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire (voir,

Sarıgül c. Turquie

, n

o

28691/05, §§

29

‑

33, 23 mai 2017) ?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

(

Günana et autres c. Turquie

, n

o

70934/10 et 4 autres, §§ 65-68, 20 novembre 2018)

?

En particulier, quelle disposition du droit interne permet à l’administration pénitentiaire de saisir le manuscrit du requérant ?