ÖZEN c. TURQUIE

Comunicat la 6 octombrie 2020 Publicat la 26 octombrie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr 23583/19 Mehmet Nuri Özen împotriva Turciei introdusă la 18 iunie 2019 Această cerere se referă la confiscarea de către administrație a unui manuscris scris de către reclamant, deținut într-o închisoare, la cererea sa de a lua copii ale acestui manuscris, pe motiv că a prezentat activitățile organizaționale ale PKK (Partea Lucrătorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată) și a vizat să servească drept bază pentru sesiunile de formare ale deținuților, membri ai PKKK, în închisoare. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea de către administrație a manuscrisului său, care, în opinia sa, conținea scrierile literare în formă de povestiri. Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție, ca urmare a sechestrării manuscrisului său de către administrația din UE [a se vedea art. 10 § 2 (Günana și alții c. Turcia, nr. 70934/10 și 4 altele, §§ 65-68, 20 noiembrie 2018] În special, ce dispoziție din dreptul intern permite administrației competente să confisce manuscrisul reclamantului În plus, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția [GC], nr. 56925/08, § 48 CEDH 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 6 octobre 2020

Publié le 26 octobre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

23583/19

Mehmet Nuri ÖZEN

contre la Turquie

introduite le 18 juin 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire d’un manuscrit écrit par le requérant, détenu dans une prison, à l’occasion de sa demande de prise de photocopies de ce manuscrit, au motif qu’il exposait les activités organisationnelles du PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan, organisation illégale armée) et visait à servir de base pour les séances de formation des détenus, membres du PKK, en prison.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie par l’administration pénitentiaire de son manuscrit, qui contenaient, selon lui, des écrits littéraires en forme d’histoires.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article

10 § 1 de la Convention, en raison de la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire (voir

Sarıgül c. Turquie

, n

o

28691/05, §§

29

‑

33, 23 mai 2017)

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 (

Günana et autres c. Turquie

, n

o

70934/10 et 4

autres, §§ 65-68, 20 novembre 2018)

?

En particulier, quelle disposition du droit interne permet à l’administration pénitentiaire de saisir le manuscrit du requérant

?

Par ailleurs, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention

?

(

Bédat c. Suisse

[GC], n

o

56925/08, § 48, CEDH 2016,

Gözel et Özer c.

Turquie

, n

os

43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010, et

Kula c.

Turquie

, n

o

20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018)

?