ÖZEN c. TURQUIE

Comunicat la 6 iulie 2020 Publicat la 27 iulie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 10426/20 Mehmet Nuri Özen împotriva Turciei introdusă la 5 februarie 2020 Această cerere se referă la confiscarea de către administrație a unui manuscris scris de către reclamant, aflat într-o închisoare, la cererea sa de a lua copii ale acestui manuscris, pe motiv că conține pasaje din cărți care ar fi fost interzise pentru vânzare prin hotărâri judecătorești și că acesta ar putea permite activitățile și comunicarea membrilor organizațiilor ilegale. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea de către administrație a manuscrisului său. Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, din cauza confiscării manuscrisului său de către administrație (a se vedea, Sarighagül c. Turcia, n 28691/05, §§ 33, 23 mai 2017) În cazul în care această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (Günana și alții (c. Turcia), nr. 70934/10 și 4 altele, §§ 65-68, 20 noiembrie 2018) În special, ce dispoziție din dreptul intern permite administrației competente să sesizeze manuscrisul reclamantului În plus, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 6 juillet 2020

Publié le 27 juillet 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

10426/20

Mehmet Nuri ÖZEN

contre la Turquie

introduite le 5 février 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire d’un manuscrit écrit par le requérant, détenu dans une prison, à l’occasion de sa demande de prise de photocopies de ce manuscrit, au motif qu’il contenait des passages des livres qui aurait été interdits de vente par des décisions judiciaires et qu’il pouvait permettre les activités et la communication des membres des organisations illégales.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie par l’administration pénitentiaire de son manuscrit.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire (voir,

Sarıgül c. Turquie

, n

o

28691/05, §§

29

‑

33, 23 mai 2017)

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 (

Günana et autres c. Turquie

, n

o

70934/10 et 4 autres, §§ 65-68, 20 novembre 2018)

?

En particulier, quelle disposition du droit interne permet à l’administration pénitentiaire de saisir le manuscrit du requérant

?

Par ailleurs, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention

(

Bédat c. Suisse

([GC], n

o

56925/08, § 48, CEDH 2016,

Gözel et Özer c.

Turquie

, n

os

43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et

Kula c. Turquie

, n

o

20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018)

?