Comunicat la 16 noiembrie 2020 Publicat la 7 decembrie 2020 Secțiunea a doua Cerere nr. 8616/20 Turan GÜNANA împotriva Turciei introdusă la 15 ianuarie 2020 TEHNOLOGIE DE L A fost trimis prin poștă la reclamant, deținut într-o închisoare din Kocaeli. În sprijinul acestei măsuri, autoritățile au considerat că a fost decisă confiscarea exemplarelor cărții menționate printr-o decizie din 4 martie 2016 a judecătorului judecătoresc din statul Mersin și că exemplarele zilei de zi în cauză conțin expresii de natură să declanșeze sentimentele de crimă și de culpă și să perturbe și să amenințe pacea și securitatea instituțiilor penitenciare pentru a pune aceste instituții și alte instituții de stat sub presiune și pentru a le slăbi, pentru a insulta forțele de ordine și liderii statului, precum și expresii separatiste care constituie propaganda unei organizații ilegale. Prin hotărârea pronunțată la 25 iunie 2014 cu privire la o acțiune individuală introdusă de autorul cărții menționate anterior, Curtea Constituțională din Turcia a concluzionat că încălcarea dreptului recursului la libertatea de exprimare pe motiv că o măsură anterioară de introducere a cărții în litigiu, pronunțată printr-o hotărâre pronunțată la 21 septembrie 2012 de către cel de al doilea judecător din Jurisdicție abilitat prin art. 10 din Legea privind combaterea terorismului, care considera că cartea în litigiu făcea propaganda PKK, nu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopurile legitime urmărite. În hotărârea sa, Înalta Curte considerase că această carte nu implica violența sau rezistența armată, ci cerea în principal părților să pună capăt conflictelor armate și să ajungă la un acord asupra unei soluții democratice. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea de către administrația națională a cărții și a exemplarelor de zi cu zi în litigiu, prin decizii care, în opinia sa, nu conțineau o examinare suficientă a conținutului publicațiilor în cauză. A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a primi informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție, din cauza sechestrării de către administrație a cărții și a exemplarelor de zi cu zi în litigiu? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)?
Communiquée le 16 novembre 2020
Publié le 7 décembre 2020
Requête n
o
8616/20
Turan GÜNANA
contre la Turquie
introduite le 15 janvier 2020
La requête concerne
la saisie par l’administration pénitentiaire d’un livre, intitulé «
Le manifeste de révolution de Kurdistan
», ainsi que de plusieurs éditions du quotidien «
Yeni Yașam (Nouvelle Vie)
», envoyés au requérant par la poste, détenu dans une prison à Kocaeli. À l’appui de cette mesure, les autorités ont considéré qu’il avait été décidé de la saisie des exemplaires dudit livre par une décision du 4 mars 2016 du juge d’instance pénal de Mersin et que les exemplaires du quotidien en question contenaient des expressions de nature à déclencher les sentiments de haine et d’hostilité et à perturber et à menacer la paix et la sécurité des établissements pénitentiaires afin de mettre ces établissements et d’autres institutions étatiques sous pression et de les affaiblir, à insulter les forces de l’ordre et les dirigeants de l’État ainsi que des expressions séparatistes constituant la propagande d’une organisation illégale.
Par son arrêt rendu le 25 juin 2014 sur un recours individuel introduit par l’auteur du livre susmentionné, la Cour constitutionnelle turque avait conclu à la violation du droit du recourant à la liberté d’expression au motif qu’une précédente mesure de saisie du livre litigieux, ordonnée par une décision rendue le 21 septembre 2012 par le deuxième juge d’Istanbul habilité par l’article 10 de la loi sur la lutte contre le terrorisme qui considérait que le livre litigieux faisait la propagande du PKK, n’était pas nécessaire dans une société démocratique et proportionnée aux buts légitimes poursuivis. La haute Cour avait estimé dans son arrêt que ce livre n’encourageait pas à la violence ou à une résistance armée, mais demandait essentiellement aux parties de mettre fin aux conflits armés et de parvenir à un accord sur une solution démocratique.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie par l’administration pénitentiaire du livre et des exemplaires du quotidien litigieux, par des décisions, qui, selon lui, ne contenaient pas un examen suffisant sur le contenu des publications en question.
1.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations ou des idées, au sens de l’article
10 §
1 de la Convention
en raison de la saisie par l’administration pénitentiaire du livre et des exemplaires du quotidien litigieux ?
2.
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
?
3.
En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention
(
Bédat c. Suisse
([GC], n
o
Gözel et Özer c.
Turquie
, n
os
43453/04 et 31098/05, § 51, 6 juillet 2010 et
Kula c. Turquie
, n
o
20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?