KOP c. TURQUIE

Comunicat la 19 ianuarie 2021 Publicat la 8 februarie 2021 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 4704/20 Ali Fuat KOP împotriva Turciei introdusă la 15 octombrie 2020 FOARTE DE LEFFAR Această cerere se referă la confiscarea de către administrație a unei părți dintr-un manuscris compus din noi scrise de către reclamant, deținut într-o închisoare, atunci când a solicitat trimiterea sa către mama sa, pe motiv că paginile relevante ale manuscrisului în cauză vizau înălțarea moralității deținuților și deținuților care aparțin unei organizații ilegale și asigurarea comunicării în cadrul acestei organizații și conțineau pasaje care incriminau statul Republicii Turcia și funcționarii săi. Invocând art. 8 și 10 din Convenție, reclamantul se plânge de confiscarea de către administrația vocală a manuscrisului său. A fost încălcată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul art. 10 alin. 33, 23 mai 2017)? În cazul în care această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) Günana și al altor dispoziții din legislația națională, Turcia, nr. 70934/10 și 4 altele, §§ 65-68, 20 noiembrie 2018) Ce dispoziție specifică a dreptului intern permite administrației competente să sesizeze manuscrisul reclamantului? În plus, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, CEDH 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 64, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Communiquée le 19 janvier 2021

Publié le 8 février 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

47404/20

Ali Fuat KOP

contre la Turquie

introduite le 15 octobre 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La présente requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire d’une partie d’un manuscrit composé de nouvelles écrit par le requérant, détenu dans une prison, lorsqu’il avait demandé son envoi à sa mère, au motif que les pages concernées du manuscrit en question visaient à remonter le moral des condamnés et détenus appartenant à une organisation illégale et à assurer la communication au sein de cette organisation et contenaient des passages insultant l’État de la République de Turquie et ses fonctionnaires.

Invoquant les articles 8 et 10 de la Convention, le requérant se plaint de la saisie par l’administration pénitentiaire de son manuscrit.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire (voir,

Sarıgül c. Turquie

, n

o

28691/05, §§

29

‑

33, 23 mai 2017) ?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

(

Günana et autres c. Turquie

, n

o

70934/10 et 4 autres, §§ 65-68, 20 novembre 2018)

?

En particulier, quelle disposition spécifique du droit interne permet à l’administration pénitentiaire de saisir le manuscrit du requérant ?

Par ailleurs, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention

(

Bédat c. Suisse

([GC], n

o

56925/08, § 48, CEDH 2016,

Gözel et Özer c.

Turquie

, n

os

43453/04 et 31098/05, § 64, 6 juillet 2010 et

Kula c. Turquie

, n

o

20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018)

?