AKKURT c. TURQUIE

Publicat pe 12 aprilie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 41726/20 Ahmet AKKURT împotriva Turciei introdusă la 27 august 2020 comunicată la 26 martie 2021 ÎNCHEIEREA DE L Administrația din UE a considerat că zilnicul are conținut care punea în pericol siguranța instituției, prin implicarea în activități organizaționale și prin intensificarea activităților organizaționale în instituția din care face parte, pe motiv că conținutul paginii 5 a cotidianului desemna ca ținte instituțiile publice și agenții publici, fac laapologia terorismului și a teroriștilor, îi încuraja pe oameni să nu respecte legile prin prezentarea sfidării față de stat și a actelor ilegale comise împotriva statului ca o atitudine de încredere, incită poporul să urâască, lanimozitate și ostilitate față de stat, făcea laapologia infracțiunii și a infracțiunii și încuraja Comisia pentru infracțiuni.

Invocând articolele 9 și 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza măsurii de introducere în litigiu. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a primi informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza măsurii de introducere în discuție În cadrul procedurii, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) În special, instanțele naționale au efectuat, în hotărârile pronunțate în speță, o punere în balanță adecvată între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și alte interese în joc, în conformitate cu principiile consacrate la art. 10 din Convenția Bedat c. Elveția ([GC], nr. 56925/08, § 48, 29 martie 2016, Gözel și Özer c. Turcia, 43453/04 și 31098/05, § 51, 6 iulie 2010 și Kula c. Turcia, n 2023/06, § 45 și 46, 19 iunie 2018)

Publié le 12 avril 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 41726/20 Ahmet AKKURT contre la Turquie introduite le 27 août 2020 communiquée le 26 mars 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire du quotidien « Yeni Yașam » (Nouvelle Vie), envoyé au requérant, détenu dans une prison. L’administration pénitentiaire considéra que le quotidien avait des contenus mettant en péril la sécurité de l’établissement en provoquant l’indiscipline et en augmentant les activités organisationnelles dans l’établissement pénitentiaire au motif que le contenu de la page 5 du quotidien désignait comme cibles les établissements publics et les agents publics, faisaient l’apologie du terrorisme et des terroristes, encourageait les gens à désobéir les lois en présentant la défiance envers l’État et les actes illégaux commis contre l’État comme une attitude de confiance, incitait le peuple à la haine, à l’animosité et à l’hostilité envers l’État, faisait l’apologie du crime et du criminel et encourageait à la commission des crimes.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à son droit à la liberté d’expression en raison de la mesure de saisie litigieuse.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de recevoir des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la mesure de saisie en question ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? 3. En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions rendues en l’espèce, une mise en balance adéquate entre le droit du requérant à la liberté d’expression et d’autres intérêts en jeu conformément aux principes consacrés à l’article 10 de la Convention ( Bédat c. Suisse ([GC], n o 56925/08, § 48, 29 mars 2016, Gözel et Özer c. Turquie , n os 43453/04 et 31098/05, § 51, 6 juillet 2010, et Kula c. Turquie , n o 20233/06, §§ 45 et 46, 19 juin 2018) ?