- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 mai 2020
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 10
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 10
Akyol și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE AKYOL ȘI ALȚII v. TURKEY (Aplicații nr. 24227/09 și 14 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 26 mai 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Akyol și alții v. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca compusă din: Egidijus Kūris, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 24 martie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: FACTE Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Guvernul a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
Toți reclamanții au fost condamnați pentru a fi afiliați la o organizație ilegală. La momentul în care și-au depus cererile, ei au scris autorităților interne, în care au lăudat liderul închis al PKK, prin utilizarea onorificului “sayın”, adică estimat. În conformitate cu reglementările privind administrarea instituțiilor penitenciare și executarea condamnărilor, toate acestea au fost considerate vinovate și condamnate fiecăruia la unsprezece zile de consiliere solidaritate ca măsură disciplinară. Solicitările lor de recurs au fost respinse de către instanțele de punere în aplicare și, respectiv, detaliile cererilor figurează în tabelul anexat. ARTICOLUL 25764/09 și altele, §§ 13, 1 octombrie 2013). HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Ținând cont de subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică.
ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 10 AL CONVENȚIEI Reclamanții s-au plâns că pedeapsa disciplinară pe care le le-a impus pentru utilizarea onorificului „sărbători” (estimată) atunci când se referă la liderul prizonier al PKK în scrisorile lor, constituia o interferență nejustificată cu dreptul lor la libertatea de exprimare în temeiul art. 10 din Convenție. Guvernul a contestat acest argument. Curtea constată că cererile nu sunt, în mod evident, bolnave, întemeiate în sensul art. 35 § 3 litera (a) din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie să fie declarate admisibile. 10. Reclamanții se plângeau că sancțiunile disciplinare impuse lor, care se bazează pe Regulamentele privind administrarea instituțiilor penitenciare și executarea condamnărilor, și-au încălcat drepturile în temeiul Convenției.
11. Curtea a examinat deja o plângere similară în cazul Yalçınkaya și alții c. Turcia (nr. 25764/09 și altele 18, §§ 26 38, 1 Octombrie 2013) și a constatat o încălcare a articolului 10 din Convenție. De asemenea, aceasta a examinat cazurile prezente și nu constată nicio circumstanță particulară care ar cere să se depărteze de concluziile sale în hotărârea menționată anterior. 12. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenția. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 13. În cererea nr. 24227/10, reclamantul a solicitat 1.500 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, 15.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, 200 EUR în ceea ce privește costurile și 3.000 EUR în ceea ce privește taxele juridice.
În sprijinul cererii sale, reclamantul a prezentat un hotar și un hotar de cost redactat de reprezentantul ei. În cererea nr. 44358/09, reclamantul a solicitat 2.500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 1.800 EUR în ceea ce privește taxele juridice și 400 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. În sprijinul cererii sale privind taxele juridice, avocatul reclamantului a făcut trimitere la tariful de taxe al avocatului turc pentru avocați și a prezentat în continuare o listă de cost redactată de reprezentantul său. În cererea nr. 71753/10, primul reclamant, dl Çirik, a solicitat 8.000 EUR în ceea ce privește compensarea pecuniară și 2.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale.
14. Restul reclamanților nu au prezentat o cerere de satisfacție echitabilă. 15. Guvernul a contestat cererile. 16. În ceea ce privește cererile nr. 24227/10 și 71753/10, Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. 17. În ceea ce privește cererile nr. 24227/10, 44358/09 și 71753/10, Curtea acceptă faptul că reclamanții au suferit prejudiciu moral care nu sunt suficient de compensate de constatarea unei încălcări. Evaluarea sa pe o bază echitabilă și având în vedere circumstanțele fiecărui caz, Curtea acordă doamnei Münever Akyol 2.000 EUR fiecare (denumită în continuare „doamna nr. 24227/10), dl Abdullah Günay (depunerea nr. 44358/09) și dl Faik Çirik (depunerea nr. 71753/10).
18. În ceea ce privește costurile și cheltuielile solicitate de solicitanți în ceea ce privește cererile nr. 24227/10, 44358/09 și 71753/10, în conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea observă că reclamanții nu au reușit să justifice costurile și cheltuielile și să prezinte orice document în sprijinul cererilor lor. În consecință, Curtea nu promite nicio atribuire în temeiul acestui șef. 19. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererea admisibilă; Declară că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, 2.000 EUR (2 mii de euro) fiecare pentru dna Münever Akyol, dl Abdullah Günay și dl Faik Çirik în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 mai 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Președintele Registrului Adjunct Apendicel Lista cauzelor nr. cerere nr. Locată pe numele reclamantului Data nașterii Reședinței Reprezentat prin tipul de sancțiuni impuse reclamantului Data hotărârii Consiliului Data hotărârii finale emise de Curtea Assize 24227/09 10/04/2009 Münever AKYOL 01/01/1968 İZMİR Türkan ASLAN 11 zile de izolare în monoterapie 30/10/2008 26/12/2008 44358/09 29/06/2009 Abdullah GÜNAY 25/0/1979 KIRIKALE Mehmet ERBİL 15 zile de izolare în monoterapie 17/07/2008 23/03/2008 54216/10 03/08/2010 Barıș KILIÇ 01/03/1976 ESKİEHİR 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 12/03/2010 70936/10 19/08/2010 Halil ARSLAN 02/08/1975 BANDIRMA 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 12/03/2010 70937/10 19/08/2010 Abdulvahap YILMAZ 01/06/1967 ADIYAMAN 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 12/03/2010 70938/10 18/08/2010 Sinan GÜL 10/12/1975 ADIYAMAN Umut GÜL 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 18/05/2011 70939/10 18/08/2010 Mehmet ATEȘ 01/01/1970 ADIYAMAN 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 12/03/2010 70940/10 16/08/2010 Nihat ȘAHİN 03/03/1972 TEK İRDAδ 71753/10 19/08/2010 Faik ÇİRİK 29/10/1965 KIRIKKALE Kazım ÇALIȘIR 01/10/1966 ADIYAMAN 11 zile de izolare în monoterapie 29/01/2010 12/03/2010 74518/10 22/11/2010 Ali Ejder ELYAKUT 04/03/1978 KARABÜK 11 zile de izolare în monoterapie 07/07/2010 23/08/2010
12713/11 06/01/2011 İsmail BİÇEN 04/02/1973 ADIYAMAN Yılmaz DemİR 10/02/1971 ERMENEK Hamdin DemİRRAN 15/03/1971 ADIYAMAN Abdulselam SÜSİN 10/06/1969 KARABÜK Cevzet DERSE 16/12/1973 ADIYAMAN Hüseyin ÇOBAN 03/06/1978 ADIYAMAN Ünsal TANRIVERDI 11 zile de izolare 07/07/2010 23/08/2010 13271/11 29/11/2010 Kadri ALKOÇ 01/04/1972 ADIYAMAN 11 zile de izolare 07/07/2010 23/08/2010 1329/11 29/11/2010 Ahmet Abdi İBRAHİM 01/09/1972 BOLU 11 zile de izolare solitarie 07/07/2010 23/08/2010 40180/11 29/11/2010 Ali Haydar ELYAKUT 02/05/1976 ADIYAMAN 11 zile de izolare 07/07/2010 23/08/2010 9578/12 11/01/2011 Kutsi ÇAשIȘ 03/03/1968 ADIYAMAN 11 zile de izolare 07/07/2010 23/08/2010
SECOND SECTION
CASE OF AKYOL AND OTHERS v. TURKEY (Applications nos. 24227/09 and 14 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 26 May 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Akyol and Others v. Turkey, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Egidijus Kūris, President, Ivana Jelić, Darian Pavli, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 24 March 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: THE FACTS
The list of applicants is set out in the appended table.
The Government were represented by their Agent.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicants were all convicted of membership of an illegal organisation. At the time of lodging their applications they were serving prison sentences. The applicants wrote letters to domestic authorities, in which they praised the imprisoned leader of the PKK, by using the honorific “sayın”, meaning esteemed. Pursuant to the regulations on the administration of penitentiary institutions and the execution of sentences, they were all found guilty and sentenced each to eleven days’ solidarity confinement as a disciplinary measure. Their appeal requests were rejected by the enforcement and assize courts respectively. The details of the applications appear in the annexed table.
RELEVANT LEGAL FRAMEWORK AND PRACTICE
5. A full description of the relevant domestic law may be found in Yalçınkaya and Others v. Turkey (nos. 25764/09 and 18 others, §§ 12 ‑ 13, 1 October 2013). THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 10 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained that the disciplinary punishments imposed on them for using the honorific “sayın” (esteemed) when referring to the imprisoned leader of the PKK in their letters, had constituted an unjustified interference with their right to freedom of expression under Article 10 of the Convention.
The Government contested that argument.
The Court notes that the applications are not manifestly ill ‑ founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.
The applicants complained that the disciplinary sanctions imposed on them, which were based on the Regulations on the administration of penitentiary institutions and the execution of sentences, had infringed their rights under the Convention.
The Court has already examined a similar complaint in the case of Yalçınkaya and Others v. Turkey (nos. 25764/09 and 18 others, §§ 26 ‑ 38, 1 October 2013) and found a violation of Article 10 of the Convention. It has also examined the present cases and finds no particular circumstances which would require it to depart from its findings in the above-mentioned judgment.
In view of the foregoing, the Court holds that there has been a violation of Article 10 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
13. In application no. 24227/10, the applicant claimed 1,500 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, EUR 15,000 in respect of non ‑ pecuniary damage, EUR 200 in respect of costs and EUR 3,000 in respect of legal fees. In support of her claim, the applicant submitted a time-sheet and a cost-sheet drafted by her representative. In application no. 44358/09, the applicant claimed EUR 2,500 in respect of non-pecuniary damage; EUR 1,800 in respect of legal fees and EUR 400 in respect of costs and expenses. In support of his claim regarding legal fees, the applicant’s lawyer referred to the Turkish Bar Association’s tariff of fees for attorneys and he further submitted a cost-sheet drafted by his representative.
In application no. 71753/10, the first applicant Mr Çirik, claimed EUR 8,000 in respect of pecuniary compensation and EUR 2,000 in respect of non-pecuniary damage.
The remaining applicants did not submit a just satisfaction claim.
The Government contested the claims.
In respect of applications nos. 24227/10 and 71753/10, the Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim.
In respect of applications nos. 24227/10, 44358/09 and 71753/10, the Court accepts that the applicants suffered non-pecuniary damage which is not sufficiently compensated for by the finding of a violation. Making its assessment on an equitable basis and having regard to the circumstances of each case, the Court awards EUR 2,000 each to Ms Münever Akyol (application no. 24227/10), Mr Abdullah Günay (application no. 44358/09) and Mr Faik Çirik (application no. 71753/10).
As regards the costs and expenses claimed by the applicants in respect of applications nos. 24227/10, 44358/09 and 71753/10, according to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. The Court observes that the applicants failed to justify their costs and expenses and to submit any document in support of their claims. The Court therefore makes no award under this head.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications ; Declares the applications admissible; Holds that there has been a violation of Article 10 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay, within three months, EUR 2,000 (two thousand euros) each to Ms Münever Akyol, Mr Abdullah Günay and Mr Faik Çirik in respect of non-pecuniary damage; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 26 May 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Deputy Registrar President Appendix List of cases No. Application no. Lodged on Applicant name Date of birth Place of residence Represented by Type of sanction imposed on the applicant Date of Board’s decision Date of final decision delivered by the Assize Court 24227/09 10/04/2009 Münever AKYOL 01/01/1968 İZMİR Türkan ASLAN 11 days’ solitary confinement 30/10/2008 26/12/2008 44358/09 29/06/2009 Abdullah GÜNAY 25/0/1979 KIRIKKALE Mehmet ERBİL 15 days’ solitary confinement 17/07/2008 23/03/2009 54216/10 03/08/2010 Barıș KILIÇ 01/03/1976 ESKİȘEHİR 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 12/03/2010 70936/10 19/08/2010 Halil ARSLAN 02/08/1975 BANDIRMA 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 12/03/2010 70937/10 19/08/2010 Abdulvahap YILMAZ 01/06/1967 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 12/03/2010 70938/10 18/08/2010 Sinan GÜL 10/12/1975 ADIYAMAN Umut GÜL 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 18/05/2011 70939/10 18/08/2010 Mehmet ATEȘ 01/01/1970 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 12/03/2010 70940/10 16/08/2010 Nihat ȘAHİN 03/03/1972 TEKİRDAĞ 71753/10 19/08/2010 a) Faik ÇİRİK 29/10/1965 KIRIKKALE b) Kazım ÇALIȘIR 01/10/1966 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 29/01/2010 12/03/2010 74518/10 22/11/2010 Ali Ejder ELYAKUT 04/03/1978 KARABÜK 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010 12713/11 06/01/2011 a) İsmail BİÇEN 04/02/1973 ADIYAMAN b) Yılmaz DEMİR 10/02/1971 ERMENEK c) Hamdin DEMİRKIRAN 15/03/1971 ADIYAMAN d) Abdulselam SÜSİN 10/06/1969 KARABÜK e) Cevzet DERSE 16/12/1973 ADIYAMAN f) Hüseyin ÇOBAN 03/06/1978 ADIYAMAN Ünsal TANRIVERDI 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010 13271/11 29/11/2010 Kadri ALKOÇ 01/04/1972 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010 13292/11 29/11/2010 Ahmet Abdi İBRAHİM 01/09/1972 BOLU 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010 40180/11 29/11/2010 Ali Haydar ELYAKUT 02/05/1976 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010 9578/12 11/01/2011 Kutsi ÇAĞIȘ 03/03/1968 ADIYAMAN 11 days’ solitary confinement 07/07/2010 23/08/2010