AFFAIRE KERVANCI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

08.12.2020

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 11 - Liberté de réunion et d'association (Article 11-1 - Liberté de réunion pacifique)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KERVANCI c. TURQUIE (CtEDO, 2020)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KERVANCI c. TURCIA (Cercetarea nr. 76960/11) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 decembrie 2020 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kervanque c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Valeriu Gritco, președinte, Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, judecători, și Hasan Bakkelrc, grefier adjunct din secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 17 noiembrie 2020, hotărârea a fost adoptată la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 76960/11) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Serap Kervanc a sesizat Curtea la 21 octombrie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 27 septembrie 2017, obiecțiunile formulate în temeiul articolelor 6 alineatul (1), 10 și 11 din convenție au fost comunicate guvernului și cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus în conformitate cu art. 54 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții. CIRCUMSTANȚE DE LÂSPEȚIE Recurenta s-a născut în 1980 și locuiește în Istanbul. Prin actul de punere sub acuzare din 5 ianuarie 2005, procurorul Republicii D. Ankara a pus sub acuzare reclamanta șefului unei organizații ilegale din cauza actelor pe care le-ar fi comis în cadrul unui protest organizat la 7 decembrie 2004 la Ankara pentru a protesta împotriva unui proiect de lege privind executarea pedepselor. La 22 aprilie 2010, curtea din Ankara ( Curtea a Uniunii Europene, după ce a recalificat faptele, a recunoscut-o pe reclamanta vinovată a șefilor de culpă cu glazură în numele unei organizații ilegale fără a fi membru și propagandă în favoarea unei organizații teroriste și a condamnat-o la șase ani și trei luni de închisoare în conformitate cu art. 314 alin. (2) din Codul penal (precum și art. 314 alin. (3) și 220 alin.) prin trimitere la art. 6 din același cod și la un an și trei luni de închisoare în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. În această privință, Comisia a arătat că recurenta a participat la demonstrația din 7 decembrie 2004, care ar fi fost organizată de organizația ilegală MLKP (Partea comunistă marxistă-lenionistă), că anumiți protestatari au comis acte de violență în cadrul acestei manifestări și că CD-urile, obținute în urma percheziției recurentei, conțin imagini ale diferitelor manifestări în care protestatarii scandau sloganuri, considerate propaganda MLKP. Comisia a remarcat apoi că reclamanta a declarat că era un producător și că participase la demonstrația din 7 decembrie 2004 pentru a pregăti un documentar privind protestele referitoare la închisori. Fără a lua în considerare acest argument de apărare al recurentei, instanța de judecată a considerat că recurenta venise la Ankara pentru a participa în cunoștință de cauză pentru a comite actul de propagandă în favoarea MLKP, ținând seama în special de conținutul CD-urilor menționate anterior, de natura manifestării la care au venit participanții din diferite părți ale țării și de faptul că recurenta a participat, de asemenea, în 2001 la un protest organizat pentru a protesta împotriva închisorilor de tip F și a operației militare americane din Afganistan. Aceasta concluzionează că reclamanta a săvârșit astfel infracțiunile de judecată în numele MLKP și de propagandă în favoarea acestei organizații. La 25 aprilie 2011, Curtea de Casație, sesizată cu un recurs în Casație formulată de recurentă, a conchis la Tribunalul de Primă Instană în ceea ce privește condamnarea la judecată a pârâtului pentru încuviințarea unei organizaii ilegale, fără a fi membru al acesteia, și raaya la cauza rolului de rețetă legală în ceea ce privește condamnarea reclamantei pentru propagandă în favoarea unei organizaii teroriste. II. DREPTUL INTERN PERTINENT Codul penal la art. 220 alineatul (6) din Codul penal, intitulat "Constituția unei organizații în vederea comiterii de infracțiuni," se citește după cum urmează (...) Oricine comite o infracțiune în numele unei organizații criminale fără a fi membru al acesteia, este condamnat de asemenea de către șeful de ocupație al unei organizații ilegale (...) 10. L O organizație armată, este astfel formulată Oricine constituie sau conduce o organizație care are drept obiectiv comiterea infracțiunilor prevăzute în secțiunile a patra și a cincea ale prezentului capitol este pasibilă de o pedeapsă de 10-15 ani de închisoare. Orice membru al unei organizații așa cum este definită la primul paragraf este pasibil de o pedeapsă de cinci până la zece ani de închisoare. Celelalte dispoziții referitoare la dreptul de a constitui o organizație care are drept obiectiv comiterea de infracțiuni sunt aplicabile și în cazul infracțiunilor. Legea nr. 3713 11. La art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, intrată în vigoare la 12 aprilie 1991, se citea după cum urmează: Oricine acordă asistență organizațiilor menționate mai sus și face propagandă în favoarea lor va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare, precum și la o pedeapsă de la 50 milioane la 100 milioane de lire sterline (...) 12. După ce a fost modificat prin Legea nr. 5532, intrată în vigoare la 18 iulie 2006, la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 3713 dispunea de următoarele: oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste va fi condamnat la o pedeapsă de la un an la cinci ani de închisoare (...) 13. De la modificarea legii nr. 6459, care a intrat în vigoare la 30 aprilie 2013, această dispoziție a fost astfel formulată. Oricine face propagandă în favoarea unei organizații teroriste prin legitimarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a acestui tip de organizații, făcând apologie sau invocând utilizarea lor, va fi condamnat la o pedeapsă de un an până la cinci ani de închisoare (...) PE VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 11 DIN CONVENȚIE 14. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (b) punctul (d) și art. 13 din convenție, recurenta se plânge de o lipsă de motivare a hotărârii de condamnare a instanței judecătorești. 15. Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamanta a declarat că a fost condamnată pentru acte care intră sub incidența exercitării de către aceasta a drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire pașnică. 16. Guvernul apreciază că, în speță, art. 11 constituie lex specialis și solicită Curții să examineze cauza din unghi al acestei dispoziții, citită în lumina articolului 10.17, reclamanta nu se pronunță în această privință. 18. Curtea observă că, în speță, motivând obiecțiile prezentate mai sus Cu privire la aceasta, recurenta se plânge în principal de condamnările sale penale din cauza actelor pe care le-a comis în timpul unui protest, care se încadrează în principal în exercitarea de către aceasta a dreptului său la libertatea de întrunire pașnică. Prin urmare, pe baza calificării juridice a faptelor, Curtea consideră că este necesar să se examineze faptele denunțate numai din punctul de vedere al articolului 11 din Convenție. În ceea ce privește admisibilitatea 19. Guvernul ridică o excepție de la data la care a avut loc o eroare vădită de temei a plângerii. În această privință, acesta susține că, în timpul demonstrației la care a fost reproșat recurentei pentru participarea sa, protestatarii au comis acte de violență și că recurenta a filmat această manifestare, precum și alte evenimente, care ar fi fost organizate de MLKP, pentru a publica aceste imagini pe organele de media ale acestei din urmă organizații. Prin urmare, consideră că cauza recurentei este în mod evident nefondată. 20. Recurenta nu se pronunță asupra acestei excepții. 21. Curtea consideră că argumentul prezentat în excepția guvernului ridică întrebări care fac apel la o examinare pe fond a iar art. 11 din Convenție nu doar la o examinare a admisibilității sale. 22. Constatând, pe de altă parte, că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (a) din convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz, Curtea declară că acest lucru este admisibil. Pe fondul Argumentelor părților 23. recurenta nu a prezentat observații în termenul stabilit de Curte. 24. Reinserând argumentele pe care le-a prezentat cu privire la admisibilitate, guvernul consideră că în speță nu a intervenit în dreptul recurentei la libertatea de întrunire pașnică. În cazul în care existența unei ingerințe ar fi acceptată de Curte, acesta susține că aceasta era prevăzută la articolele 220 alineatul (6) și 314 alineatul (2) și 3 din CP și la art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713, care, în opinia sa, a îndeplinit cerințele de claritate, de accesibilitate și previzibilitate și a urmărit obiectivele legitime ale protecției securității naționale, ale protejării securității publice, ale apărării ordinii publice și ale prevenirii infracțiunilor. Comitetul consideră, de asemenea, că, având în vedere actele de violență care ar fi fost comise de protestatari în timpul demonstrației din 7 decembrie 2004 și faptul că recurenta a filmat această ultimă manifestare, precum și alte manifestări, care ar fi fost organizate de MLKP, în opinia sa, pentru a le publica pe organele de presă ale acestei organizații, ingerința în litigiu era necesară într-o societate democratică și proporțională cu obiectivele legitime urmărite. Evaluarea Curții de Justiție a unei interferențe 25. Curtea ia notă de faptul că recurenta a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea de șase ani și trei luni a șefului comisiei de arbitraj în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, pentru participarea la manifestarea din 7 decembrie 2004, precum și la anumite manifestări anterioare pe care autoritățile le-au considerat organizate de o organizație ilegală (punctul 7 de mai sus). În continuare, Comisia constată că procedura penală inițiată împotriva recurentei șefului de propagandă în favoarea unei organizații teroriste pentru aceleași fapte a fost în cele din urmă radiată din cauza prescripției legale (punctul 8 de mai sus). În cele din urmă, Comisia constată că actele pentru care reclamanta a fost condamnată erau în principal legate de exercitarea dreptului său la libertatea de întrunire pașnică. Prin urmare, Comisia consideră că, în speță, condamnarea penală a recurentei la o pedeapsă cu închisoarea de șase ani și trei luni de închisoare a șefului comisiei de arbitraj în numele unei organizații ilegale fără a fi membru al acesteia, precum și procedura penală inițiată împotriva acesteia pentru propagandă în favoarea unei organizații ilegale, care, având în vedere durata sa considerabilă, era susceptibilă să creeze un efect disuasiv asupra exercitării de către reclamant a dreptului său la libertatea de întrunire pașnică (a se vedea în acest sens, În cazul în care, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. O astfel de interferență încalcă art. 11, cu excepția cazului în care aceasta este prevăzută de lege, inspirată de unul sau mai multe dintre scopurile legitime menționate la alin. (2) și necesară într-o societate democratică. Curtea consideră că este oportun să se examineze problema justificării ingerinței în litigiu separat și succesiv pentru condamnarea penală a reclamantei șefului comisiei de arbitraj în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, pe de o parte, și pentru procedura penală inițiată împotriva acesteia de către șeful propagandei în favoarea unei organizații teroriste pe de altă parte. Cu privire la condamnarea penală a reclamantei șefului comisiei de judecată din Parlamentul European, în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, 28. Curtea constată că condamnarea penală a reclamantei asupra șefului comisiei de arbitraj din Parlamentul European, în numele unei organizații ilegale, fără a fi membru al acesteia, a fost prevăzută de lege, în special de articolele 220 alineatul (6) și 314§. 2 și 3 din CP (punctele 9 și 10 de mai sus). 29. În această privință, Comisia reamintește că a avut deja ocazia să constate într-o cauză similară care privea o condamnare a reclamanților în temeiul dispozițiilor penale menționate anterior că art. 220 § 6 din CP nu era previzibil pe motiv că, din cauza domeniului de aplicare al expresiilor incluse în aceasta, nu a asigurat reclamanților o garanție fiabilă împotriva urmăririlor arbitrare și că aplicarea sa practică nu a remediat această deficiență (Iș 41226/09, §§ 56-70, 14 noiembrie 2017). În acest caz, aceasta nu vede niciun motiv de a se înălța de această abordare. 30. Prin urmare, Curtea consideră că ingerința în cauză nu era prevăzută de lege □ în sensul alineatului (2) din art. 10 din Convenție. Având în vedere această concluzie, Comisia consideră că nu este necesar să se verifice dacă celelalte condiții impuse de acest alineat, și anume existența unui scop legitim și necesitatea unei ingerințe într-o societate democratică au fost respectate în speță. 31. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea articolului 11 din Convenție. Cu privire la procedura penală inițiată împotriva recurentei șefului propagandei în favoarea unei organizații teroriste 32. Având în vedere constatarea de încălcare la care a ajuns mai sus (punctul 30), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze problema justificării procedurii penale inițiate împotriva reclamantei pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 (pentru o abordare similară, a se vedea Iș 41226/09, § 71, 14 noiembrie 2017). PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUATĂ a articolului 6 alineatul (1) din Convenția 33. Recurenta susține că durata procedurii penale nu răspundea la cerința de termen rezonabil mai scurt prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulată în pasajele sale relevante în speță. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 34. Guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. 6384 și că această ultimă comisie a indicat că trebuie să aștepte decizia Curții înainte de a lua în considerare litigiul recurentei și, prin urmare, susține că această comisie va reexamina acțiunea recurentei în urma unei decizii de lacunună care ar fi pronunțată de Curte în această privință. 35. recurenta nu se pronunță asupra acestei excepții. 36. În acest sens, Curtea face trimitere la Decizia Turgut și la alte dispoziții din Turcia ((dec.), nr. 4860/09, § 58 și 60, 26 martie 2013) și nu identifică niciun motiv pentru care s-a ajuns la abordarea urmată în acest caz. 37. Prin urmare, Comisia acceptă argumentul guvernului și declară inadmisibil, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție, că nu epuizează căile de atac interne. Recurenta nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit de Curte. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. PE CES, CURȚA, ÎN L A declarat că nu este necesar să se soluționeze separat problema justificării procedurii penale inițiate împotriva reclamantei pentru propagandă în favoarea unei organizații teroriste în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. Grefier adjunct Președinte