Kochan împotriva Macedoniei de Nord

Publicat la 23 februarie 2026 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 41150/21 Seat KOCHAN împotriva Macedoniei de Nord depusă la 11 august 2021 a comunicat la 2 februarie 2026 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la proceduri penale împotriva reclamantului, managerul companiei de construcții T., în care a fost condamnat pentru abuz de proceduri de achiziții publice pentru excavarea cărbunelui.

Contextul cazului este similar cu cel din Taleski și alții c. Macedonia de Nord ((dec.), nr. 77796/17 și alte cinci cereri, §§§ 4-8, 24 ianuarie 2023). La 29 iunie 2017 procurorul special pentru urmărirea penală a cazurilor legate de interceptarea ilegală a comunicațiilor („SPO”) a depus o acuzație împotriva reclamantului și a altor două persoane, precum și împotriva societății T. și alte două societăți, susținând că au încălcat normele privind achizițiile publice prin depunerea de documente fictive privind capacitatea tehnică și de personal a societăților (ce a aplicat ca consorțiu condus de societatea T.) la oferta de achiziții publice. Prin urmare, consorțiul s-a calificat pentru următoarea rundă de selecție în care au câștigat contractul public.

Printre alte dovezi, inculparea se bazează pe trei înregistrări audio ale conversațiilor interceptate. La 29 septembrie 2017, un comitet de trei judecători al Tribunalului de Primă Instanță a respins obiecția reclamantului față de inculpare, constatând că înregistrările audio au fost validate ca element de probă din lege care a instituit OSP și că acestea au fost, prin urmare, considerate drept elemente de probă obținute în mod legal. Potrivit reclamantului, în procedurile anterioare împotriva altor persoane, astfel de dovezi au fost excluse ca fiind inadmisibile de către instanța respectivă. În cadrul audierii din 22 decembrie 2017, cele trei înregistrări audio au fost adăugate ca dovezi, în ciuda obiecțiilor apărării că nu le-au fost puse la dispoziție pe un dispozitiv de stocare a datelor, pentru a putea testa autenticitatea lor printr-un expert.

Curtea de judecată a luat în considerare transcripcionele înregistrărilor audio, care au fost furnizate apărării la această audiență, ca fiind suficientă pentru a proteja egalitatea de arme între părți. De asemenea, a susținut că CD-ROM cu înregistrările audio, care făcea parte din dosarul instanței și, astfel, disponibilă pentru apărare înainte, nu putea fi acordată apărării. În audierea din 14 iunie 2018, OSP a propus zece înregistrări audio diferite ale conversațiilor interceptate ca dovada suplimentară pentru a respinge apărarea și a dat tranșele de apărare ale acestor înregistrări. În următoarea audiere care a avut loc la 3 iulie 2018, aceste înregistrări audio au fost adăugate ca dovezi, în ciuda obiecțiilor de către apărare că a fost plasată într-un dezavantaj datorită controlului exclusiv al OSP asupra materialelor audio originare din conversațiile interceptate și a discreției sale în selectarea înregistrărilor propuse ca dovezi.

Curtea de judecată a fost convinsă că apărarea, după ce a primit tranșele acestor înregistrări în audierea anterioară, avea timp suficient pentru a se pregăti. La 20 iulie 2018, Tribunalul de Primă Instanță de Skopje a condamnat reclamantul, al doilea acuzat și două dintre societăți, în timp ce cel de al treilea acuzat a fost achitat și acuzațiile împotriva societății a treia au fost retrase. În baza înregistrărilor audio ale conversațiilor interceptate, în care funcționarii de rang înalt din partea guvernului și a întreprinderii publice au discutat despre achizițiile impugnate, a stabilit că acuzații au acționat cu conștient pentru a obține câștig pecuniar. De asemenea, aceasta se bazează pe înregistrările contabile ale companiilor și pe alte documente, precum și pe rapoartele de experți financiari, pentru a stabili conținutul fictiv al anumitor documente prezentate de către inculpați la oferta de achiziții publice.

Reclamantul a fost condamnat la șase ani de închisoare și a fost impusă o interdicție de trei ani de acțiune de administrator într-o societate. La 11 martie 2019 Curtea de Apel a redus condamnarea reclamantului la patru ani și opt luni. La 23 septembrie 2020, Curtea Supremă a respins cererile reclamanților de revizuire extraordinară a unei hotărâri finale, constatând că înregistrările audio au fost obținute în mod legal de către OSP, au fost interpretate la proces și apărarea a fost capabilă să-și provoace autenticitatea și utilizarea. Reclamantul a primit pentru prima dată o copie a acestei hotărâri la 12 februarie 2021. După aceea, hotărârea a fost judecată din nou la 31 august 2021, din cauza lipsei de dovezi de primire.

1 din Convenția că: (i) el a fost condamnat, în încălcarea principiului certitudinii juridice, pe baza înregistrărilor audio obținute ilegal; (ii) principiul procesului adversar a fost încălcat deoarece înregistrările audio nu au fost puse la dispoziția apărării și nu a fost în măsură să-și pună în pericol autenticitatea cu un raport de experți; (iii) principiul egalității de arme a fost încălcat deoarece numai OSP a avut acces la toate înregistrările audio originare de conversații interceptate, care ar fi putut include dovezi care favorizează apărarea, și nu a existat nici o procedură juridică pentru a contesta selecția de dovezi de către OSP. Întrebări către părți A avut reclamant o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

În special: (a) a avut o audiere echitabilă, având în vedere circumstanțele în care au fost obținute în cadrul procedurii înregistrările audio din comunicațiile presupuse interceptate ilegale, utilizate în dovada, și presupusa lipsă de șanse de a contesta autenticitatea acestora (a se vedea, pentru principiile relevante, Yüksel Yalçınkaya v. Türkiye [GC], nr. 15669/20, §§ 302-4, 26 septembrie 2023)? (b) au fost observate principiile naturii adversare a procedurilor și egalitatea armelor în ceea ce privește divulgarea apărării dovezilor deținute de probă (ibid, §§ 307-8)?

Published on 23 February 2026

SECOND SECTION

Application no. 41150/21 Sead KOCHAN against North Macedonia lodged on 11 August 2021 communicated on 2 February 2026

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns criminal proceedings against the applicant, the manager of construction company T., in which he was convicted for abuse of public procurement procedure for excavation of coal. The background to the case is similar to that in Taleski and Others v. North Macedonia ((dec.), nos. 77796/17 and five other applications, §§ 4-8, 24 January 2023). On 29 June 2017 the Special Prosecutor for the prosecution of cases related to and arising from the content of the unlawful interception of communications (“the SPO”) filed an indictment against the applicant and two other individuals, as well as against company T. and two other companies, alleging that they had breached the public procurement rules by submitting fictitious documents regarding the technical and staffing capacity of the companies (that applied as a consortium led by company T.) to the public procurement bid.

As a result, the consortium qualified for the next selection round where they won the public contract. Among other evidence, the indictment relied on three audio-recordings of intercepted conversations. On 29 September 2017 a three-judge panel of the Skopje Court of First Instance dismissed the applicant’s objection to the indictment, finding that the audio-recordings had been validated as evidence by the Act which had established the SPO, and they were thus to be considered as lawfully obtained evidence. According to the applicant, in previous proceedings against other persons such evidence had been excluded as inadmissible by that court. At the hearing held on 22 December 2017, the three audio-recordings were adduced as evidence, despite the objections of the defence that they had not been made available to them on a data storage device beforehand to be able to test their authenticity through an expert.

The trial court considered the transcripts of the audio-recordings, which were provided to the defence at that hearing, as sufficient to safeguard the equality of arms between the parties. It further held that the CD-ROM with the audio-recordings, which was part of the court’s casefile and thus available to the defence beforehand, could not be given to the defence. At the hearing held on 14 June 2018, the SPO proposed ten different audio-recordings of the intercepted conversations as additional evidence to rebut the defence and gave the defence transcripts of those recordings. At the next hearing held on 3 July 2018, those audio-recordings were adduced as evidence, despite objections by the defence that it had been placed at a disadvantage due to the exclusive control of the SPO over the audio materials originating from the intercepted conversations and its discretion in selecting the recordings that were proposed as evidence.

The trial court was satisfied that the defence, having received the transcripts of these recordings at the previous hearing, had had sufficient time to prepare. On 20 July 2018 the Skopje Court of First Instance convicted the applicant, the second defendant and two of the companies, while the third defendant was acquitted and the charges against the third company were withdrawn. Relying on the audio-recordings of the intercepted conversations, where high-ranking officials from the government and the public enterprise discussed the impugned procurement, it established that the defendants acted knowingly to obtain pecuniary gain. It further relied on the companies’ accounting records and other documents, as well as financial expert reports, to establish the fictitious content of certain documents submitted by the defendants at the public procurement bid.

The applicant was sentenced to six years’ imprisonment and a three-year ban on acting as manager in a company was imposed. On 11 March 2019 the Skopje Court of Appeal reduced the applicant’s prison sentence to four years and eight months. On 23 September 2020 the Supreme Court dismissed the applicant’s requests for extraordinary review of a final judgment, finding that the audio-recordings had been lawfully obtained evidence by the SPO, they had been played at the trial and the defence had been able to challenge their authenticity and use. The applicant first received a copy of this judgment on 12 February 2021. Subsequently, the judgment was again served on him on 31 August 2021, due to a lack of proof of receipt.

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that: (i) he was convicted, in violation of the principle of legal certainty, on the basis of unlawfully obtained audio-recordings; (ii) the principle of adversarial trial was breached because the audio-recordings were not made available to the defence and he was not able to challenge their authenticity with an expert report; (iii) the principle of equality of arms was breached because only the SPO had access to all the audio-recordings originating from the intercepted conversations, which may have included evidence favouring the defence, and there had been no legal procedure to challenge the selection of evidence by the SPO.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (a) did he have a fair hearing, in view of the circumstances in which the audio-recordings from the allegedly unlawfully intercepted communications, used in evidence in the proceedings, were obtained and the applicant’s alleged lack of opportunity to challenge their authenticity (see, for the relevant principles, Yüksel Yalçınkaya v. Türkiye [GC], no. 15669/20, §§ 302-4, 26 September 2023)? (b) were the principles of the adversarial nature of proceedings and equality of arms observed with regard to the disclosure to the defence of the evidence possessed by the prosecution (ibid, §§ 307-8)?