TEHNO-INTEREKSPORT DUSHKO DOOEL v. NORTH MACEDONIA

CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 22078/17 și 22530/17 TEHNO-INTEREKSPORT DUSHKO DOOEL împotriva Macedoniei de Nord (a se vedea tabelul adăugat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 septembrie 2021 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström, președinte, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judecători și Viktoriya Maradudina, grefier adjunct al secțiunii interioare, Având în vedere cele două cereri depuse la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista cererilor este stabilită în tabelul adăugat.

Reclamantul, o societate de răspundere limitată cu unicul proprietar înregistrat în Skopje, a fost reprezentat de dl A. Vasilev, un avocat practicant în Skopje. Societatea reclamantă cererea de compensare împotriva unei terțe persoane a fost declarată retrasă după ce instanțe din două instanțe și-a refuzat cererea de a se amâna plata taxelor judecătorești din cauza lipsei de fonduri. Curtea a constatat că o astfel de posibilitate este rezervată numai persoanelor fizice, iar ulterior, judecătorii din două cazuri au respins cererea societății reclamante de revocare a dispozițiilor legale relevante ca chestiune care nu are competența lor. Compania reclamantă a fost comunicată Guvernului Republicii Macedoniei de Nord („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna Djonova.

DREPTUL având în vedere subiectul aferent cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, printr-o scrisoare de 15 ani. În septembrie 2020, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cereri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul a recunoscut că ingerința în drepturile societății reclamante în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenție și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 12 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu au fost în conformitate cu cerințele respectivelor dispoziții.

Acestea s-au oferit să plătească societății reclamante suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Prin scrisoarea primită la 10 noiembrie 2020, societatea reclamantă a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Acesta a declarat că suma propusă de Guvern era insuficientă și că statutul de limitări în ceea ce privește cererea de compensare a acesteia a expirat. Cu toate acestea, nu a furnizat detalii suplimentare și nu a făcut trimitere la nicio altă măsură specifică. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ § i-a permis să îndepărteze un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate îndepărta cererile în temeiul articolului 37 §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI).

Remarcarea admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului din 15 septembrie 2020, valoarea compensației propusă, care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare, precum și absența oricăror detalii relevante în observațiile reclamantului cu privire la necorespunderea recursului oferit de Guvern Tribunalul consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor [art. 37 §§ §§ §§ )] (a se vedea cel mai recent, mutatis mutandis, Korol c. Rusia (dec.) [Comitet], nr. 20129/18, 20 mai 2021). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție.

Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 30 septembrie 2021. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6, art. 14 coroborat cu art. 6 și/sau cu art. 1 din Protocolul nr. 12 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reprezentantului și locația societății reclamante Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor societății reclamante Suport acordat comun (doi cereri) pentru daune și cheltuieli morale (în euro) [1] 22078/17 03/03/2017 TEHNO-INTEREKSPORT DUSHKO DOOEL Aco Vasilev Skopie 15/09/2020 10/11/2020 5,112 22530/17 03/03/2017 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat societății reclamante.

FIFTH SECTION

DECISION Applications nos. 22078/17 and 22530/17

TEHNO-INTEREKSPORT DUSHKO DOOEL

against North Macedonia (see appended table) The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 September 2021 as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström, President, Jovan Ilievski, Mattias Guyomar, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the two applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applications is set out in the appended table. The applicant, a limited liability company with the sole owner registered in Skopje, was represented by Mr A. Vasilev, a lawyer practising in Skopje. The applicant company’s compensation claim against a third person was declared withdrawn after courts of two instances refused its claim to have the payment of court fees postponed due to the lack of funds. The courts found that such a possibility was only reserved for physical persons. Subsequently, the courts of two instances rejected the applicant company’s claim for revocation of the relevant statutory provisions as a matter falling outside their competence. The applicant company’s complaints were communicated to the Government of the Republic of North Macedonia (“the Government”), represented by their Agent, Ms D. Djonova.

THE LAW Having regard to the related subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 15 September 2020 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The Government acknowledged that the interference with the applicant company’s rights under Article 6 § 1 of the Convention, Article 14 in conjunction with Article 6 of the Convention and/or Article 1 of Protocol No. 12 and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention had not been in compliance with the requirements of those provisions.

They offered to pay the applicant company the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases. By a letter received on 10 November 2020, the applicant company indicated that it was not satisfied with the terms of the unilateral declaration. It stated that the amount proposed by the Government had been insufficient and that the statute of limitations regarding its compensation claim had expired. It did not, however, provide any further details nor referred to any other particular measure. The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if: “... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the Tahsin Acar v. Turkey judgment (preliminary objections) [GC], no. 26307/95, §§ 75 ‑ 77, ECHR 2003-VI).

Noting the admissions contained in the Government’s unilateral declaration of 15 September 2020, the amount of compensation proposed, which is consistent with the amounts awarded in similar cases, as well as the absence of any relevant details in the applicant’s submissions regarding the unreasonableness of the redress offered by the Government – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 (c)) (see most recently, mutatis mutandis, Korol v. Russia (dec.) [Committee], no. 20129/18, 20 May 2021). In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 30 September 2021. Viktoriya Maradudina Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6, Article 14 in conjunction with Article 6 and/or Article 1 of Protocol No. 12 and Article 1 of Protocol No.1 to the Convention No. Application no. Date of introduction Applicant company’s name Representative’s name and location Date of receipt of Government’s declaration Date of receipt of applicant company’s comments Amount awarded jointly (two applications) for non-pecuniary damage and costs and expenses (in euros) [1] 22078/17 03/03/2017

TEHNO-INTEREKSPORT DUSHKO DOOEL

Aco Vasilev Skopje 15/09/2020 10/11/2020 5,112 22530/17 03/03/2017 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant company.