Wiegandová împotriva Cehiei

Comunicat la 5 iunie 2020 Publicat la 22 iunie 2020 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 51391/19 Helena WIEGANDOVÁ împotriva Republicii Cehe depusă la 26 septembrie 2019 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la incapacitatea reclamantului de a respinge în mod judiciar o licență personală pozitivă gratuită asupra proprietății sale, care a fost creată prin legislația privind restituirea proprietăților din 1992, adică înaintea Republicii Cehe a fost considerată o parte la Convenție (de la 18 martie 1992). cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a)? În cazul în care cererea este admisibilă ratione temporis , denunțarea cererii reclamantului de încetare a licenței a interferat cu dreptul ei la bucurarea pașnică a bunurilor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?

În cazul în care a existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamantului de bunurile sale, a fost în interesul public și în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție? Dacă da, a fost un „echilibru echitabil” marcat între cererile interesului general și cerințele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei fizice? În special, această interferență impune reclamantului o sarcină individuală excesivă (a se vedea, de exemplu, Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, § 59 CEDO 1999 V)?

Communicated on 5 June 2020 Published on 22 June 2020

FIRST SECTION

Application no. 51391/19 Helena WIEGANDOVÁ against the Czech Republic lodged on 26 September 2019

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the applicant’s inability to terminate judicially a free personal legal affirmative easement over her property, which had been created by the property restitution legislation of 1992, that is to say before the Czech Republic was considered a Party to the Convention (as from 18 March 1992).

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Is the applicant’s complaint compatible ratione temporis with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a)? 2. If the application is admissible ratione temporis , did the dismissal of the applicant’s claim for termination of the easement interfere with her right to the peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? 3. If there has been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of her possessions, was it in the public interest, and in accordance with the conditions provided for by law, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention? 4. If so, was a “fair balance” struck between the demands of the general interest and the requirements of the protection of the individual’s fundamental rights?

In particular, did that interference impose an excessive individual burden on the applicant (see, for example, Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, § 59 ECHR 1999 ‑ V)?