VAN BALLAER c. BELGIQUE

Comunicat la 5 iunie 2020 Publicat la 22 iunie 2020 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 16535/18 Inge Fernanda Jozef VAN BALLAER împotriva Belgiei, introdusă la 30 martie 2018 o condamnare a recurentei șefului de hârțogăraie a unui magistrat pentru că a afișat și a trimis tracte Tribunalului Tineretului din Malines; recurenta susține că aceste tracte nu menționau în niciun fel magistratul în cauză și că acestea urmăreau să denunțe politica tineretului în ansamblul său. Invocând art. 10 din Convenție, Comisia afirmă că condamnarea sa a constituit o încălcare nejustificată a libertății sale de exprimare în sensul că aceasta nu constituia o nevoie socială impetuoasă și nu era proporțională și se plângea că instanțele interne nu au efectuat o punere în balanță a intereselor în joc în conformitate cu criteriile enunțate în jurisprudența Curții.

ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Condamnarea penală a recurentei a adus atingere libertății sale de exprimare, astfel cum a fost garantată prin art. 10 din convenție (pentru principiile generale aplicabile, a se vedea, printre altele, Perinçek c. Elveția [GC], n 27510/08, §§ 131-136, CEDH 2015 (extracte), Bedat c. Elveția [GC], n 56925/08, § 48-54, 29 martie 2016 și Medžlis Islamske Zajednice Brčko și alții c. Bosnia și Herțegovina [GC], n 17224/11, § 77, 27 iunie 2017)? În special, instanțele interne au efectuat o punere în balanță a intereselor în cauză în conformitate cu criteriile enunțate în jurisprudența Curții și au dat motive pertinente și suficiente pentru a justifica intervenția în litigiu (comparat, mutatis mutandis) Margulev c. Rusia , n 15449/09, 8 octombrie 2019, Nejdet Atalay c. Turcia , n 76224/12, 19 noiembrie 2019 și Cap c. Franța , n 59636/16, 26 martie 2020) ? În la

Communiquée le 5 juin 2020 Publié le 22 juin 2020

TROISIÈME SECTION

Requête n o 16535/18 Inge Fernanda Jozef VAN BALLAER contre la Belgique introduite le 30 mars 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation de la requérante du chef d’harcèlement d’un magistrat pour avoir notamment affiché et envoyé des tracts au tribunal de la jeunesse de Malines. La requérante fait valoir que ces tracts ne mentionnaient aucunement le magistrat en question et qu’ils visaient à dénoncer la politique de la jeunesse dans son ensemble. Invoquant l’article 10 de la Convention, elle allègue que sa condamnation a constitué une atteinte injustifiée à sa liberté d’expression en ce qu’elle ne constituait pas un besoin social impérieux et n’était pas proportionnée, et elle se plaint que les juridictions internes n’ont pas procédé à une mise en balance des intérêts en jeu conformément aux critères énoncés dans la jurisprudence de la Cour.

QUESTION AUX PARTIES

La condamnation pénale de la requérante a-t-elle porté atteinte à sa liberté d’expression telle que garantie par l’article 10 de la Convention (pour les principes généraux applicables, voir, parmi d’autres, Perinçek c. Suisse [GC], n o 27510/08, §§ 131-136, CEDH 2015 (extraits), Bédat c. Suisse [GC], n o 56925/08, §§ 48-54, 29 mars 2016, et Medžlis Islamske Zajednice Brčko et autres c. Bosnie-Herzégovine [GC], n o 17224/11, §§ 75 ‑ 77, 27 juin 2017) ? En particulier, les juridictions internes ont-elles procédé à une mise en balance des intérêts en cause conformément aux critères énoncés dans la jurisprudence de la Cour et ont-elles donné des motifs pertinents et suffisants pour justifier l’ingérence litigieuse (comparer, mutatis mutandis , Margulev c. Russie , n o 15449/09, 8 octobre 2019, Nejdet Atalay c. Turquie , n o 76224/12, 19 novembre 2019, et Tête c. France , n o 59636/16, 26 mars 2020) ? Dans l’affirmative, l’ingérence qu’a constitué la condamnation de la requérante répondait-elle à un besoin social impérieux et était-elle proportionnée ?