PĂCURAR v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PĂCURAR v. ROMANIA (CtEDO, 2020)
Comunicat la 12 iunie 2020 Publicat la 29 iunie 2020 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 17985/18 Ioan PĂCURAR împotriva României depusă la 10 aprilie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la echitatea procedurii speciale de evaluare, de către un organism administrativ – Agenția Națională de Integritate – și ulterior de către instanțe, a originii bogățiilor reclamanților achiziționate în capacitatea sa de funcționar public, a procedurilor bazate pe dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice și a Legii nr. 144/2007 a Agenției Naționale de Integritate. Evaluarea a fost finalizată cu confiscarea echivalentului de 55.000 de euro de la reclamant printr-o decizie a Curții Înalte de Justiție și Cassare din 1 martie 2017, deoarece reclamantul nu a putut dovedi originea legală a activelor sale în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 115/1996 privind declararea și controlul bogăției dignităților, magistraților, a funcționarilor publici și a anumitor persoane cu poziții de conducere. În temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul, care a fost la momentul evenimentelor șef al unui birou de poliție județ, se plânge în esență de faptul că el a trebuit să suporte sarcina dovezii în ceea ce privește originea legală a bogăției sale, deși prin decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 această obligație, împreună cu alte dispoziții ale Legii nr. 144/2007 a fost declarat neconstituțional. El consideră că procedura în cazul său, finalizată cu confiscarea activelor sale pe baza imposibilității de a justifica originea lor legală, a fost încălcat principiul că proprietatea se presupune a fi achiziționată în mod legal, prevăzut la art. 44 din Constituția română. De asemenea, reclamantul se plânge, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, de o ingerință disproporționată cu drepturile sale de proprietate datorită confiscării ordonate în contextul unei legi neconstituționale, în absența condamnării penale sau a dovezii de origine ilegală a activelor și la începutul procedurilor nejustificate. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A existat o ingerință în drepturile reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Dacă da, această interferență a fost legală și a avut un echilibru echitabil între protecția dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale și cerințele interesului general (a se vedea, mutatis mutandis Dimitrovi v. Bulgaria , nr. 12655/09, 3 iunie 2015)?