TODOROVI c. BULGARIE et 1 autrre affaire

Postat pe 7 iulie 2025 SECȚIUNEA 3 Cereri n 2545/21 și 44634/21 Ivan Angelov TODOROV și Elena Plamenova TODOROVA împotriva Bulgariei introduse la 29 decembrie 2020 și, respectiv, 25 august 2021 comunicate la 20 iunie 2025 DE LA LIMBARE Cei doi reclamanți sunt căsătoriți și au instalat camere de supraveghere video în vila lor. În urma plângerii unei vecine, Comisia pentru protecția datelor cu caracter personal (Comisia) a inițiat o procedură împotriva acestora pentru prelucrarea neautorizată a datelor cu caracter personal.

În cursul procedurii, reclamanții au refuzat accesul la proprietatea lor Comisiei și au fost sancționați de aceasta cu două amenzi de 5 000 de levs bulgare fiecare (aproximativ 2 500 EUR fiecare) pentru refuzul lor, în temeiul articolului 58 alineatul (1) litera (f) și al articolului 83 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal (Regulamentul (UE) 2016/679).

Acțiunea lor împotriva acestor amenzi a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă a Curții Administrative Supreme (CAS) din 29 iunie 2020 prin decizia din 10 iunie 2020. septembrie 2019, după ce a estimat că două dintre camerele instalate de solicitanți vizau drumul public și proprietatea vecinului lor, în conformitate cu art. 58 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/679, Comisia le-a ordonat să modifice orientarea acestor camere și să îi furnizeze imagini ale sistemului lor de supraveghere video în termen de 14 zile pentru a dovedi acest lucru. Acțiunea reclamanților împotriva acestei măsuri corective a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă din 2 martie 2021 a CAS.

Invocând art. 8, 6 alin. (1) și 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de impunerea celor două amenzi de către Comisie și denunță caracterul nedrept al procedurii de contestare a amenzilor în fața instanțelor administrative și lipsa unor căi de atac eficiente în dreptul intern. În conformitate cu art. 8, art. 6 alineatul (1) și art. 13 din convenție, reclamanții se plâng de impunerea măsurii corective de către Comisie, de caracterul inuman al procedurii de contestare a acesteia în fața instanțelor administrative și de lipsa unor căi de atac interne efective. Au fost încălcate drepturile reclamanților de a-și respecta domiciliul, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție, din cauza impunerii celor două amenzi și a măsurii corective de către Comisie pentru protecția datelor cu caracter personal?

În acest caz, intervențiile în exercitarea acestui drept au fost prevăzute de lege și necesare, în sensul art. 8 alin. Legea privind aplicarea celor două amenzi de către Comisia pentru protecția datelor cu caracter personal a constituit o încălcare a dreptului reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care această interferență implică aplicarea unei legi considerate necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru asigurarea plății impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi?

În special, această interferență le-a impus reclamanților o sarcină excesivă (a se vedea Hotărârea Immobiliare Saffi c. Italia , [C], n 22774/93, CEDO 1999-V, 28.7.1999, § 59) L … ? În special, instanțele și-au motivat deciziile luate în cadrul acestor proceduri și au refuzat să adreseze întrebări preliminare Curții a Uniunii Europene Recurenții au avut la dispoziție, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, acțiuni interne efective prin care ar fi putut formula obiecțiuni de necunoaștere a articolului 8 din convenție și a articolului 1 din Protocolul nr.

Publié le 7 juillet 2025

TROISIÈME SECTION

Requêtes n os 2545/21 et 44634/21 Ivan Angelov TODOROV et Elena Plamenova TODOROVA contre la Bulgarie introduites respectivement le 29 décembre 2020 et le 25 août 2021 communiquées le 20 juin 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

Les deux requérants sont époux. Ils installèrent des caméras de vidéosurveillance dans leur villa. À la suite de la plainte d’une voisine, la Commission de protection des données personnelles (la Commission) engagea une procédure contre eux pour traitement non-autorisé de données personnelles. Au cours de la procédure, les requérants refusèrent l’accès à leur propriété à la Commission et furent sanctionnés par celle-ci de deux amendes de 5 000 levs bulgares chacune (environ 2 500 euros chacune) pour leur refus, en vertu de l’article 58 § 1 f) et de l’article 83 § 5 e) du Règlement (UE) 2016/679 du Parlement européen et du Conseil du 27 avril 2016 relatif à la protection des personnes physiques à l’égard du traitement des données à caractère personnel (le Règlement (UE) 2016/679).

Leur recours contre ces amendes fut rejeté par un arrêt définitif de la Cour administrative suprême (la CAS) du 29 juin 2020. À l’issue de la procédure, par une décision du 10 septembre 2019, après avoir estimé que deux des caméras installées par les requérants visaient la voie publique et la propriété de leur voisine, en vertu de l’article 58 § 2 d) du Règlement (UE) 2016/679, la Commission leur ordonna de modifier l’orientation de ces caméras et de lui fournir des images de leur système de vidéosurveillance dans un délai de quatorze jours pour le prouver. Le recours des requérants contre cette mesure correctrice fut rejeté par un arrêt définitif du 2 mars 2021 de la CAS.

Invoquant les articles 8, 6 § 1 et 13 de la Convention, et l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent de l’imposition des deux amendes par la Commission et dénoncent le caractère inique de la procédure de contestation des amendes devant les juridictions administratives et l’absence de voies de recours effectives en droit interne. Sous l’angle des articles 8, 6 § 1 et 13 de la Convention, les requérants se plaignent de l’imposition de la mesure correctrice par la Commission, du caractère inique de la procédure de contestation de celle-ci devant les tribunaux administratifs et de l’absence de voies de recours internes effectives.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteintes au droit des requérants au respect de leur domicile, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’imposition des deux amendes et de la mesure correctrice par la Commission de protection des données personnelles ? Dans l’affirmative, les ingérences dans l’exercice de ce droit étaient-elles prévues par la loi et nécessaires, au sens de l’article 8 § 2 ? 2. L’imposition des deux amendes par la Commission de protection des données personnelle, constituait-elle une atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ? Dans l’affirmative, cette ingérence procédait-elle de l’application d’une loi jugée nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes ? En particulier, cette ingérence a-t-elle imposé aux requérants une charge excessive (voir l’arrêt Immobiliare Saffi c. Italie , [GC], n o 22774/93, CEDH 1999-V, 28.7.1999, § 59) ? 3. L’article 6 § 1 de la Convention, dans sa branche civile ou pénale, était ‑ il applicable aux procédures respectives de contestation des amendes et de contestation de la mesure correctrice suivies en l’espèce ? L’exigence d’équité de ces procédures a-t-elle été respectée en l’occurrence ? En particulier,

les tribunaux ont-ils motivé leurs décisions prises dans le cadre de ces procédures et leurs refus de poser des questions préjudicielles à la Cour de Justice de l’Union européenne ? 4. Les requérants avaient-ils à leur disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, des recours internes effectifs au travers desquels ils auraient pu formuler leurs griefs de méconnaissance de l’article 8 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n o 1 ?