Yorulmaz împotriva Turciei

Comunicat la 22 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 41400/19 Bayram YORULMAZ împotriva Turciei, introdusă la 26 iulie 2019. condamnarea penală a reclamantului la o pedeapsă cu închisoarea în închisoare de 12 luni și 20 de zile cu suspendare la pronunțarea sentinței pentru încălcarea dreptului de proprietate asupra unui agent public din cauza unei publicații făcute în contul său de Facebook. Publicația în cauză conținea două fotografii ale Președintelui Republicii care ținea tablourile cu minori și era însoțită de următoarea propoziție: Ei știu... ca dar al picturilor oamenilor pe care le-au condamnat la moarte chicotind... queesta ce este asta? Insolență? Perversitate Invocând articolele 9 și 10 din convenție, reclamantul susține că condamnarea sa penală aduce atingere dreptului său la libertatea de exprimare.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a intervenit în ceea ce privește libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție din cauza sentinței sale penale cu suspendare la pronunțarea sentinței de insultă la adresa unui agent public din cauza unei publicații făcute prin contul său Facebook? În acest caz, această interferență a fost prevăzută de lege, în sensul art. 10 alin. 2, ținând cont în special de funcția destinatarului cuvintelor conținute în publicarea în litigiu, de contextul în care au fost publicate, de particularitățile rețelei sociale pe care a fost împărtășită această publicație, de natura penală a pedepsei aplicate și de măsura de suspendare la pronunțarea hotărârii adoptate?

În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracte))

Communiquée le 22 juin 2020 Publié le 15 juillet 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 41400/19 Bayram YORULMAZ contre la Turquie introduite le 26 juillet 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant à une peine d’emprisonnement d’onze mois et vingt jours avec sursis au prononcé du jugement pour l’infraction d’insulte à un agent public en raison d’une publication faite sur son compte Facebook. La publication en question contenait deux photos du Président de la République tenant des tableaux affichant des mineurs et était accompagnée de la phrase suivante : « Ils s’offrent (...) comme cadeaux les tableaux des gens qu’ils ont condamnés à la mort en ricanant ... Qu’est-ce que c’est donc ? Effronterie ? Insolence ? Perversion ? ». Les tribunaux pénaux ont estimé que le commentaire fait dans cette publication était de nature à dégrader auprès du peuple le Président de la République et à porter atteinte à son honneur, à sa dignité et à sa réputation.

Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale porte atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de sa condamnation pénale avec sursis au prononcé du jugement pour insulte à un agent public en raison d’une publication faite via son compte Facebook ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment de la fonction du destinataire des propos contenus dans la publication litigieuse, du contexte dans lequel ils ont été publié, des spécificités du réseau social sur lequel cette publication a été partagée, de nature pénale de la peine infligée et de la mesure de sursis au prononcé du jugement adoptée ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?