ERDOĞAN c. TURQUIE

Comunicat la 6 octombrie 2020 Publicat la 26 octombrie 2020 A doua secțiune Cerere nr. 61243/19 Binali ERDO condamnarea sa penală la o pedeapsă cu închisoarea de zece luni cu suspendare la pronunțarea hotărârii șefului de la adresa președintelui Republicii în temeiul articolului 299 din Codul penal, din cauza publicării următoare pe care o făcuse pe contul său Facebook: Instanța corecțională d mailmir, condamnându-l pe reclamant, a considerat că: maimuuuuuuuuuuu a fost folosit într-un limbaj codificat în limba turcă. Invocând articolele 9 și 10 din Convenție, reclamantul a susținut că plasarea sa în arest provizoriu și condamnarea sa penală îi subminează dreptul la libertatea de exprimare.

A intervenit vreo interferență în dreptul la libertatea de exprimare al reclamantului și, în special, în dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție din cauza detenției provizorii și a condamnării penale cu suspendare la pronunțarea hotărârii de insultă a președintelui Republicii, din cauza publicării pe care o făcuse în contul său Facebook? În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege, în sensul art. 10 alin. (2), ținând cont în special de conținutul publicării în litigiu, de funcția așa-zisului destinatar al acestei publicații, de contextul în care a fost împărtășită, de particularitățile rețelei sociale pe care a avut loc această publicație, de natura penală a pedepsei aplicate și de măsura de suspendare la pronunțarea hotărârii adoptate?

În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracte), Tarman c. Turcia, n 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017 și Ergündoćan c. Turcia, n 48979/10, § 23, 24 și 32, 17 aprilie 2018)

Communiquée le 6 octobre 2020 Publié le 26 octobre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 61243/19 Binali ERDOĞAN contre la Turquie introduite le 13 novembre 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le placement et maintien en détention provisoire du requérant pendant environ un mois et sa condamnation pénale à une peine d’emprisonnement de dix mois avec sursis au prononcé du jugement du chef d’insulte au Président de la République en application de l’article 299 du code pénal en raison de la publication suivante qu’il avait faite sur son compte Facebook : « Toi et ta présidence amk., ça suffit ! [Senin de bașkanlığının da taa amk. Yeter ulan !] ». Le tribunal correctionnel d’İzmir, en condamnant le requérant, a considéré que le sigle « amk » était une injure utilisée dans un langage codé en langue turque. Invoquant les articles 9 et 10 de la Convention, le requérant allègue que son placement en détention provisoire et sa condamnation pénale portent atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression du requérant, et spécialement dans son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de son placement en détention provisoire et sa condamnation pénale avec sursis au prononcé du jugement pour insulte au Président de la République en raison de la publication qu’il avait faite sur son compte Facebook ? Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu de la publication litigieuse, de la fonction du destinataire allégué de cette publication, du contexte dans lequel elle a été partagée, des spécificités du réseau social sur lequel cette publication a eu lieu, de la nature pénale de la peine infligée et de la mesure de sursis au prononcé du jugement adoptée ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ;

voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits), Tarman c. Turquie , n o 63903/10, § 38, 21 novembre 2017 et Ergündoğan c. Turquie , n o 48979/10, §§ 23, 24 et 32, 17 avril 2018) ?