Publicat la 9 mai 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 13440/21 condamnarea penală a recurentei la 11 luni și la 20 de zile de închisoare cu suspendare la pronunțarea hotărârii în fața președintelui Republicii, în temeiul articolului 299 din Codul penal, din cauza unei publicări pe care o făcuse în contul său Twitter. Publicarea incriminată a recurentei constă într-o fotografie a unui protest cu următorul comentariu: În publicația menționată mai sus, a constituit elementul legal al spătarului, cu privire la președintele republicii, potrivit unei jurisprudențe recente a Curții de Casație, în măsura în care el a legat onoarea, demnitatea și reputația președintelui. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanta se plânge de procedura penală diligentă împotriva ei pentru insultarea președintelui Republicii din cauza împărțirii sale pe rețelele sociale. A existat vreo interferență în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantei și în special în dreptul de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție din cauza procedurii penale inițiate pentru insultarea Președintelui Republicii? În acest sens, era această interferență prevăzută de lege, în sensul art. 10 alin. (2), ținând cont în special de conținutul împărțirilor în litigiu, de funcția așa-zisului destinatar al acestor împărțiri, de contextul în care au fost publicate și de natura penală a procedurii? În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul recurentei la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates France [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracte), Tarman c. Turcia, n 63903/10, § 38, 21 noiembrie 2017, Ergündoćan c. Turcia, n 48979/10, § 23, 24 și 32, 17 aprilie 2018, Önal c. Turcia (n, n 44982/07, § 40-42, 2 iulie 2019) și Čorli c. Turcia 42048/19, punctul 47, 19 octombrie 2021)?
Publié le 9 mai 2022
Requête n
o
13440/21
İlknur BİROL
contre la Turquie
introduite le 25 février 2021
communiquée le 22 avril 2022
La requête concerne
la condamnation pénale de la requérante à onze mois et vingt jours d’emprisonnement avec sursis au prononcé du jugement pour le chef d’insulte au Président de la République en application de l’article 299 du code pénal en raison d’une publication qu’elle avait faite sur son compte Twitter.
La publication incriminée de la requérante consiste à une photo d’une manifestation avec le commentaire qui se lit comme suit
: «
voleur [éhonté] Tayyip Erdoğan
».
Le tribunal correctionnel d’Istanbul, en condamnant la requérante, a estimé que l’emploi du mot «
voleur
» dans la publication susmentionnée constituait l’élément légal du délit d’insulte au Président de la République selon une jurisprudence récente de la Cour de Cassation en ce qu’il lèse l’honneur, la dignité et la réputation du Président.
Invoquant l’article 10 de la Convention, la requérante se plaint de la procédure pénale diligentée contre elle pour insulte au Président de la République en raison de son partage sur les réseaux sociaux.
Y a-t-il eu ingérence dans le droit à la liberté d’expression de la requérante, et spécialement dans son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de la procédure pénale engagée pour insulte au Président de la République ?
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2, compte tenu notamment du contenu des partages litigieux, de la fonction du destinataire allégué de ces partages, du contexte dans lequel ils ont été publiés, et de la nature pénale de la procédure ?
En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la requérante à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée (
Axel
Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012,
Von Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §§
108
‑
; voir également
Couderc et Hachette Filipacchi Associés
c.
France
[GC], n
o
40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits),
Tarman c.
Turquie
, n
o
63903/10, § 38, 21 novembre 2017,
Ergündoğan c. Turquie
, n
o
48979/10, §§ 23, 24 et 32, 17 avril 2018,
Önal c. Turquie (n
o
2)
, n
o
44982/07, §§ 40-42, 2 juillet 2019) et
Șorli c. Turquie
, n
o
42048/19, § 47, 19 octobre 2021)?