- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iunie 2020
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Affaire communiquée
Uslu împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 iunie 2020 Publicat la 15 iulie 2020 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 51590/19 Mustafa USLU împotriva Turciei introdusă la 5 iulie 2019 Această cerere se referă la confiscarea de către administrație a unui manuscris scris de către reclamant, deținut într-o închisoare pentru a se ocupa de organizația ilegală FETÖ/PDY, pe motiv că unii deținuți suspectați de aceeași infracțiune foloseau caiete pentru a comunica între ei, că anumite caiete confiscate conțineau scrierile de natură să compromită anumite persoane menționate anterior și că acestea constituiau astfel o problemă de securitate.
Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul susține că confiscarea manuscrisului său de către administrația … Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul a declarat sechestrarea manuscrisului său, care conținea, în opinia sa, relatările despre evenimentele pe care le avusese și despre sentimentele sale adresate membrilor de familie și proiectelor sale de apărare, constituie o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private. Reclamantul susține, de asemenea, că confiscarea manuscrisului său constituie o încălcare a articolelor 9 și 10 din convenție și se plânge în sfârșit de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale, protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza măsurii în litigiu.
10 § 1 din Convenție, ca urmare a sechestrării manuscrisului său de către administrația din UE [a se vedea art. 10 § 2 (Günana și alții c. Turcia, nr. 70934/10 și 4 altele, §§ 65-68, 20 noiembrie 2018] În special, ce dispoziție din dreptul intern permite administrației competente să sesizeze activitatea reclamantului A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza măsurii în litigiu
Communiquée le 23 juin 2020 Publié le 15 juillet 2020
DEUXIÈME SECTION
Requête n o 51590/19 Mustafa USLU contre la Turquie introduite le 5 juillet 2019
OBJET DE L’AFFAIRE
La présente requête concerne la saisie par l’administration pénitentiaire d’un manuscrit écrit par le requérant, détenu dans une prison pour l’infraction d’appartenance à l’organisation illégale FETÖ/PDY, au motif que certains détenus soupçonnés de la même infraction utilisaient des cahiers pour communiquer entre eux, que certains cahiers saisis contenaient des écrits de nature à compromettre certaines personnes nommément citées et qu’ils constituaient ainsi un problème de sécurité. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue que la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire n’avait aucune base légale. Sur le terrain du même article, il se plaint aussi de l’insuffisance de motivation des décisions des autorités nationales.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant allègue la saisie de son manuscrit, qui contenaient, selon lui, les récits des événements qu’il avait vécus et ses sentiments adressés à ses membres de famille ainsi que ses projets de défense, constitue une atteinte à son droit au respect de la vie privée. Le requérant allègue aussi que la saisie de son manuscrit constitue une violation des articles 9 et 10 de la Convention. Il se plaint enfin d’une violation de son droit au respect de ses biens, protégé par l’article 1 du protocole n o 1, en raison de la mesure litigieuse.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, en raison de la saisie de son manuscrit par l’administration pénitentiaire (voir Sarıgül c. Turquie , n o 28691/05, §§ 29 ‑ 33, 23 mai 2017) ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ( Günana et autres c. Turquie , n o 70934/10 et 4 autres, §§ 65-68, 20 novembre 2018) ? En particulier, quelle disposition du droit interne permet à l’administration pénitentiaire de saisir le travail du requérant ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, en raison de la mesure litigieuse ?